Există o veche practică, utilizată, în special, de clanurile mafiote, dar și de alte grupuri de interese sau persoane, care acumulează averi prin metode ilicite: de a-și crea firme-fantomă sau căpușă, pe care le folosesc în tranzacțiile lor. Scopul acestor entități juridice este de a spăla, legaliza și transfera banii, astfel încât aceștia să devină „curați” sau să li se piardă urma și să ajungă, într-un final, în buzunarele beneficiarilor efectivi.
Aceleași firme sunt folosite pentru a lua credite, deseori neperformante (termen devenit uzual după furtul miliardului), pentru a semna contracte și formaliza tot felul de mișmașuri, menite să ascundă interesele obscure ale proprietarilor din umbră, sub paravanul unor proiecte fictive. Pentru semnătură și ștampilă.
În majoritatea absolută a cazurilor, firmele respective sunt scrise pe numele unor persoane-terțe, care fie-s la salariu, fie sunt folosite în orb de către beneficiarii reali – bătrâni sărmani, oameni ai nimănui, persoane șantajabile ori niște simpli naivi care nu conștientizează unde se bagă. Formal, persoanele respective patronează companii, fac tranzacții de milioane, semnează contracte importante, dar, în realitate, nu sunt decât niște mascote, care, de cele mai multe ori, nici măcar nu știu pentru ce se iscălesc. De regulă, acești bieți oameni o termină urât de tot – fie ajung în pușcărie, fie în mormânt.
Statul Republica Moldova a fost fondat conform aceleiași logici și are exact aceeași menire. Cu alte proporții, desigur, și alte particularități, care depășesc componenta strict pecuniară. Dar asta contează mai puțin. Contează faptul că moldovenii, cetățenii moldoveni, sunt proprietarii fictivi ai acestei „companii-fantomă”.
Acest stat nu le-a aparținut și nu a lucrat niciodată în interesul cetățenilor săi. Proprietarii de jure (cetățenii) sunt fie folosiți în orb, fie sunt angajați să reprezinte interesele beneficiarilor reali. Să semneze contracte, să-și asume angajamente, să ia credite, să verbalizeze decizii, să acopere tranzacții dubioase etc., etc. Dar nu beneficiază niciodată de pe urma lor. Eventual, le pică și lor ceva, printre degete, dar de cele mai multe ori, rămân doar cu borta covrigului și cu datorii care le îngroapă viitorul.
Bineînțeles, beneficiarii reali se pot schimba în timp. „Compania-fantomă” poate fi cedată, partajată, preluată prin atacuri raider, când de unii, când de alții, însă menirea ei nu se schimbă, la fel cum nu se schimbă nici rolul atribuit administratorilor formali.
Moldovenii (cetățenii moldoveni) știu sau simt acest lucru, de aceea, nu se identifică și nu manifestă încredere față de statul care-i reprezintă pe hârtie. Pentru că știu sau simt, în subconștient, că el nu-i al lor și că beneficiarii finali sunt cu totul în altă parte. Anume din această cauză, ei preferă, mai degrabă, să se identifice cu proprietarii reali sau cu potențialii proprietari și să mizeze pe protecția lor. Din instinct de autoconservare. De aici și elucubrațiile „geopolitice”, care ne consumă tot timpul și energia, de mai de bine de 30 de ani, cel puțin.
Da, această „companie” (statul Republica Moldova) are certificat de constituire (Declarația de Independență), are statut (Constituția), are consiliu de administrare (Parlamentul), care elaborează regulamente de funcționare (cadrul legal și normativ), are coordonatori executivi (Președinția, Guvernul și alte subdiviziuni). Are acoperire juridică, în fond. Formal, îndeplinește toate criteriile pentru a fi tratat ca atare. În realitate însă, este o ficțiune. Totul e ficțiune, imitație, de sus, până jos.
În aceste condiții, și „educația patriotică” (statalist-moldovenistă) este o utopie. Omul își iubește casa și are grijă de ea, doar atunci când îi aparține. De facto și de jure. Statul Republica Moldova nu reprezintă însă interesele cetățenilor săi și nu le-a aparținut niciodată, repet.
Post Scriptum
ZIUA.MD va încerca să vă prezinte realitatea în forma ei pură, nealterată. Pornind de la interesele OAMENILOR NOȘTRI, nu ale celor care profită de naivitatea, neajutorarea și singurătatea lor.
Să spună ADEVĂRUL, așa cum este el, dulce sau amar, tăios sau mângâietor.
Și să cultive PATRIOTISMUL, care să ne ajute să devenim LIBERI. Patriotism raportat nu la un stat efemer, ci la un neam, la o cultură, la o credință milenară.
