Creștinii ortodocși de stil vechi pomenesc astăzi adormirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Hristos, căruia i-a descoperit multe dintre tainele Sale cele Dumnezeiești.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan s-a născut în Betsaida Galileei. Alături de Petru și de Iacov, Ioan a fost martor al minunii învierii fiicei lui Iair și la momentul Schimbării la Față a Domnului. Tot el a fost cel care și-a plecat capul la pieptul Domnului în timpul Cinei cele de Taină. Când toți ceilalți Apostoli fugiseră și Îl lăsaseră singur pe Iisus, doar Ioan și Maica Domnului au rămas lângă Cruce. Ascultând întocmai porunca Mântuitorului, Ioan a avut mereu grijă de Sfânta Fecioară Maria, slujindu-i până în clipa adomirii.
După ce Trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer de Mântuitorul Hristos, Ioan a mers la Efes, în Asia Mică, propovăduind cuvântul Evangheliei, însă din porunca împăratului Domiţian (81-96), a fost surghiunit în insula Patmos şi acolo a trăit multă vreme, scriind Evanghelia, cele trei Epistole şi cartea Apocalipsei. După ce Nero a urcat pe tronul Imperiului, Sfântul Ioan a revenit în Efes, unde a mai trăit câțiva ani, continuând lucrarea misionară începută anterior.
Cărțile sfinte scriu despre faptul că, la puțină vreme de la îngroparea sa, trupul nu i-a fost găsit în mormânt, astfel încât există credinţa că „Apostolul iubirii” a fost mutat în chip minunat la cer, de unde va veni ca martor al celei de a doua veniri a lui Hristos, alături de Ilie şi Enoh. Din acest motiv, pomenirea sa din data de 26 septembrie a fiecărui an se numeşte „Mutarea la Domnul a Sfântului Ioan”.