Nu știu dacă a fost cu intenție sau e doar o simplă coincidență faptul că Iașiul și Chișinăul își sărbătoresc hramul în aceeași zi. Doar că cele două capitale surori, ambele moldovenești, sărbătoresc diferit, de parcă n-ar avea nimic în comun. Exact ca doi copii gemeni, despărțiți de multă vreme, unul lăsat în familie, celălalt – abandonat de mic, singurul lucru care îi mai leagă fiind ziua de naștere.
Curios este faptul că între cele două hramuri există mai multe diferențe decât similitudini. Nimic nu e la fel, doar ziua e aceeași.
La Iași este cinstită Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, așa că sărbătoarea din vechea capitală de dincolo de Prut are o mare încărcătură duhovnicească, care-i conferă și o valoare simbolică deosebită. De Hram, Iașiul devine centru de pelerinaj, un fel de Ierusalim al neamului românesc…
Ziua Chișinăului este însă lipsită total de spiritualitate. O sărbătoare eminamente laică, un prilej de felicitări forțate și discursuri fariseice și un chiolhan cu muzică și frigărui, care „subliniază caracterul multicultural și diversificat al capitalei noastre”, conform unei descrieri de pe site-ul Primăriei.
Situația respectivă vine parcă să explice o realitate dură, dar umbrită de orgolii și interese, pe care o simțim, dar nu o putem defini. Chișinăul confirmă, prin hramul său, că reprezintă un vlăstar sălbăticit și fără identitate. Un copil nebotezat, adică fără un ocrotitor de Sus, care nu-și cunoaște neamul și care rătăcește în neștire, la cheremul prădătorilor, care-l țin în minciună și-l secătuiesc de vlagă.
Viața pământească înseamnă trup și suflet. Nouă însă ni s-a furat sufletul. Atunci când Sfânta Maică Parascheva a fost alungată de aici, când copilul geamăn a fost lăsat în afara Bisericii-Mamă. Fără suflet însă nu există veșnicie, totul se rezumă la un simplu lanț trofic.
La mulți ani, Chișinău! La mulți ani, Iași! La mulți ani, moldoveni, oriunde vă aflați! Sper că va veni o zi când vom fi din nou împreună, sub același Hram și aceeași Maică protectoare.