Criza de isterie – sindrom al neputinței. Fiara, chiar și cea dresată, te sugrumă, dacă emani slăbiciune și frică
Deși rețeaua informațională, care îi asigură scut mediatic actualei puteri, încearcă să transforme în avantaj ieșirea isterică a procurorului-șef anticorupție, la ședința de tristă pomină, la care și-a amenințat subalternii cu umilințe publice, percepția generală e cu totul alta.
Principalele teze, pe care le-au rostogolit „influencerii”, imediat cum s-a produs scurgerea, au fost că aceasta doar o favorizează pe Dragalin, deoarece publicul moldovean ar fi nerăbdător să asiste la un asemenea act de răfuială publică în raport cu rău famații procurori… corupți. Prin urmare, spun ei, cei care au lansat în lume înregistrarea (ILEGALĂ, cum accentuează insistent jurnaliștii de curte) ar fi obținut exact inversul la ceea ce și-au propus, adică amenințările Veronicăi Dragalin s-ar fi pliat exact pe așteptările oamenilor, ceea ce ar însemna că, cel puțin din punct de vedere al imaginii, șefa PA ar fi câștigat meciul. Așa să fie oare?
Există niște legități în natură, pe care nu le poate schimba nimeni. Orice animal răpitor, omul inclusiv, se supune și dă înapoi doar dacă simte că adversarul său este mai puternic. Simte, nu raționalizează, adică este o chestiune subconștientă. Frica, neîncrederea, ezitarea, neputința, panica și alte slăbiciuni, pe care le manifestă unul dintre adversari îi oferă celuilalt sentimente exact opuse – curaj, încredere, siguranță, putere, liniște etc. Stările respective se citesc în privire, voce, mișcări ale mușchilor, respirație… și te trădează involuntar. Iar în acest caz, dușmanul va învinge și te va supune (sau te va sugruma, după caz), chiar dacă dispui de mai multă forță brută decât el. Orice dresor de animale cunoaște aceste nuanțe și face uz de ele, pentru a îmblânzi fiare cu mult mai puternice fizic decât el.
Am văzut cu toții numere de circ în care un om mic și pipernicit stă în mijlocul leilor și tigrilor și îi obligă să facă ceea ce vrea el, iar fiarele se supun cuminți și execută comenzile orbește. Pentru că dresorul le transmite telepatic semnale că el este Alfa și Omega, stăpânul lor, iar dacă nu-l vor asculta vor fi pedepsiți. Iar dacă da, atunci invers, vor fi răsplătiți.
Au fost însă și multe cazuri când fiarele și-au sfâșiat stăpânii chiar în arenă, în văzul tuturor. Cum a fost posibil? Simplu. Dresorii nu și-au putut controla slăbiciunile, într-un anumit moment, sau au forțat nota peste limita admisă, fapt ce a trezit instinctele inhibate ale fiarei.
Sistemul (în societăți ca ale noastre) funcționează exact după aceleași reguli. Puterea politică este ca dresorul din mijlocul leilor. Îl poate controla și supune doar atât timp cât poate impune frică, autoritate și emana forță și curaj. Pentru că, dacă ar fi să comparăm forța brută pe care o au structurile de… forță și politicienii care le conduc, este evident cine-i mai puternic și cine de cine ar trebui, în mod normal, să se teamă.
Veronica Dragalin a trecut liniile roșii, atunci când a amenințat leii cu „moartea”, respectiv, a trezit instinctele adormite ale fiarei. În plus, isteria ei emana neputință și neîncredere, nicidecum forță și curaj, iar asta a simțit și publicul, nu doar cei vizați direct. … Și poate scăpa doar printr-o minune acum.
Spunea Sun Tzu, în „Arta războiului”, că este o greșeală fatală să-i tai adversarului toate căile de retragere. Pentru că, la un moment dat, el va înțelege că nu mai are unde să fugă, iar asta îi va transforma frica și neîncrederea într-o furie egală cu nebunia și-l va determina să-și folosească toată forța și resursele de care dispune ca să te înfrunte. Pe viață și pe moarte!
Sistemul va riposta, n-am nicio îndoială, pentru că nu are de ales, iar asta înseamnă că puterea politică are probleme. Mari probleme. Și nu mai contează ce-și dorește publicul, chiar dacă am admite că cei care promovează tezele de mai sus au dreptate. Publicul, în acest caz, nu poate face nimic, doar să admire, eventual, capacitatea dresorului de a-și supune leii, fie să urmărească îngrozit cum fiarele își sfâșie stăpânul.
Greșeala celor din PAS constă în faptul că au confundat funcția cu autoritatea. Or, poziția înaltă nu-ți asigură automat autoritate și respect. Cele din urmă se câștigă altfel decât prin vot, prin decrete formale sau, mai rău, concursuri trucate.
Ci prin acele semnale involuntare pe care le-am descris, atunci când m-am referit la legile naturii.
