EDITORIAL | În așteptarea contraofensivei. PAS și-a epuizat capacitățile de atac și trece în apărare

Nicolae FEDERIUC

După un șir de atacuri imagistice relativ reușite din partea Maiei Sandu și partidului său, situația pe frontul politic moldovenesc începe să se stabilizeze. Liniștea amețitoare, care s-a așternut după summitul de la Bulboaca, este însă foarte înșelătoare, deoarece este clar că PAS a înregistrat doar o victorie de moment, care nu-i garantează în niciun fel victoria finală.

Mai mult chiar, a generat așteptări mult prea mari în rândul populației și a făcut-o și mai nerăbdătoare. Acum, dacă toate aceste investiții nu vor furniza rezultate palpabile pentru muritorii de rând, într-un timp relativ scurt, dezamăgirea va fi pe măsură. Dar de unde rezultate? Cu cine? „Integrarea europeană” nu se face „cu gura”, a spus-o clar președintele Iohannis… Dar în cazul de față avem parte doar de vorbe, nimic mai mult.

În afară de asta, până la alegeri mai sunt câteva luni bune, dar ei muniție nu mai au. Au întors-o deja pe toate părțile cu integrarea europeană, aia teoretică, mai mult, au folosit în acest scop toată artileria grea de care dispuneau. De acum încolo, aceleași vorbe, spuse deja de oamenii locului, cei mărunți și plini de păcate și lipsiți total de credibilitate, riscă să provoace efect invers, adică huiduieli, în rândul publicului spectator, mai ales că deja se simte un anumit nivel de nervozitate generată de câteva greșeli tactice comise în timpul ofensivei. Nici argumentul războiului din țara vecină nu mai impresionează pe nimeni, iar alte justificări PAS nu prea mai are.   

E exact ca în cazul pretinsului succes al rușilor la Bahmut, care i-a costat foarte scump, le-a stors resursele și i-a secătuit de puteri, iar acum nu mai știu ce să facă cu el. A devenit un fel de valiză mare fără mânere, pe care nici să o duci nu poți, nici să o lași nu te încumeți.

Cam așa arată și victoria PAS pe frontul „proeuropean”, care, în afară de un anumit capital de imagine, nu oferă și avantaje imediate. Dimpotrivă, îl pune în situația să demonstreze că acest efort a fost unul meritat și are, cu adevărat, o importanță strategică. Problema lor constă însă în faptul că nici adunarea „națională” din 21 mai, nici summitul din 1 iunie nu au schimbat câtuși de puțin realitatea din teren. Problemele cum au fost așa au și rămas. Și chiar s-au acutizat pe alocuri.  

…

Chiar dacă paralela este poate un pic improprie, intenția Maiei Sandu de a „denazifica”, „dezarma” și „neutraliza” opoziția, coroborată cu intenția PAS de a-și impune hegemonia totală pe scena politică, îi face să semene foarte mult cu Rusia lui Putin. Armata s-a dovedit a fi cu mult mai slabă decât se credea, în plus, a reușit performanța să transforme pe toată lumea (din interior, de această dată) în dușmani. Iar acum a rămas și fără muniție, și fără argumente care să justifice acest război fratricid.

Or, alegerile nu le-a anulat nimeni deocamdată, iar primele semne că opoziția, și cea de „dreapta”, și ce de „stânga”, se pregătește de contraatac, pe toate fronturile, se fac deja simțite. Încă puțin să se mai așeze praful în capetele înfierbântate ale publicului spectator și va începe. Se poate spune că faza premergătoare  a început deja…

Primul care a dat tonul a fost Renato Usatîi, care a încălecat problema energetică, una foarte sensibilă, de altfel, unul dintre cele mai vulnerabile puncte ale PAS. Mai ales că ea vine la pachet cu o altă problemă, marea și cumplita corupție, iar ea este prezentă, în mod evident, în cazul de față. Prin urmare, loc de atac nu există aici pentru PAS, doar defensivă. Bâlbâiala din sânul puterii, din ultimele zile, referitoare la tariful pentru gaze, confirmă foarte clar că îi va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să câștige acest meci. Mai mult, Renato a anunțat deja mobilizare generală și a chemat lumea la o nouă adunare națională, împotriva actualei puteri, de această dată. Ce se urmărește e clar, în principiu.

Un alt jucător, care își face din ce în ce mai simțită prezența este PSDE (fostul PDM), care s-a apucat să-și resusciteze vechile structuri pe care încă le mai are peste tot. Acesta pare să fi ales două direcții pe care va pedala – criza din agricultură (în virtutea faptului că liderul formațiunii, Ion Sula, a fost ministru de resort și cunoaște în detalii problematica) și derivatele sale, de la patentă, până la economie, în general, dar și buna guvernare, pe de altă parte, ținând cont că acest partid a arătat o mult mai bună performanță decât PAS, când se afla la putere, atât din punct de vedere a politicilor, cât și a calității echipei guvernamentale. Cel mai mare avantaj pentru această formațiune îl constituie însă faptul că partidul-frate, PSD din România, va prelua, în curând, conducerea Guvernului de la București. Iar asta înseamnă foarte mult pentru evoluțiile ulterioare din politica de la Chișinău.

­­­­Alt răpitor cu experiență, care stă încă în expectativă, dar care se pregătește intens de un atac-fulger, este Vlad Filat, fostul și viitorul lider al PLDM, părintele politic al Maiei Sandu și al coechipierilor săi din PAS. Lupta cu Filat se anunță și ea destul de grea, mai ales că el reprezintă originalul, în timp ce PAS este copia. Deși e greu de crezut că va reuși să-i frângă și să-i întoarcă la origini pe foștii PLDM-iști din Parlament și Guvern, care s-au colorat, între timp, din verde în galben, e cu totul altă situație atunci când vorbim despre liderii locali ai acestei partide politico-ideologice. Dar următoarele alegeri sunt locale, nu parlamentare, așa că să nu subestimăm deloc PLDM-ul și nici pe Vlad Filat.

Ion Ceban s-a baricadat în reduta lui, Primăria Chișinău, iar PAS va putea doar printr-o minune să-l scoată de acolo. Sau doar printr-un abuz evident. Prin urmare, poate pune de pe acum cruce pe Chișinău și asta pare că intenționează să facă, în condițiile în care nu se încumetă să desemneze un candidat care să-i arunce mănușa lui Ceban. Dar Chișinăul reprezintă aproape jumătate din totalul populației, cea mai activă și productivă, de altfel. Un scor jenant la alegerile din capitală sau, mai rău, neparticiparea, în genere, la acest scrutin, cu un candidat propriu, așa cum s-a întâmplat în Găgăuzia, va descalifica PAS-ul și mai mult, iar asta va conta, în mod sigur, la viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare.

Tot cam în această zonă îl avem și pe fostul premier Ion Chicu, care nu pierde nicio ocazie să lovească dur pe partea financiar-economică, domeniu în care este net superior adversarilor săi din PAS. Vedem deja că el își consolidează intens pozițiile în teritoriu, ceea ce înseamnă că va trece, în curând, de la vorbe, la fapte. În plus, Chicu are marjă destul de mare de manevră, pentru că se identifică și cu guvernarea PDM, și cu cea socialistă, prin urmare, poate culege roade de pe două „plantații” politico-electorale. În același timp, reușește să-și păstreze intactă imaginea de profesionist și tehnocrat, ceea ce-i asigură, iarăși, un mare avantaj printre indeciși.

Șor, în pofida problemelor cu justiția pe care le are, rămâne un adversar de temut. Mai mult chiar, cucerește teren și crește ca pe drojdii și nu-i exclus ca, într-un final, să ia locul PSRM, pe stânga eșchierului politic. Cel puțin Moscova pare să-și fi făcut deja alegerea, prin urmare, socialiști mai sunt în cărți doar din inerție. În Găgăuzia a câștigat, în Bălți are victoria aproape garantată, Taraclia îi aparține, Orheiul nu dă niciun semn că își va schimba coloratura politică. Deja e foarte mult, dar există încă loc destul și pentru alte surprize, mai ales în zonele populate preponderent de filoruși. Așa că, vorba aceea, unde dai și unde crapă.

Cu Dodon situația rămâne neclară. Oricât ar părea de paradoxal, el pare a fi astăzi singurul jucător pe care încă mai poate miza PAS-ul. Cel puțin în perspectiva alegerilor locale. Adică, din ceea ce se vede, poate fi folosit pe post de berbece împotriva lui Ceban, la Chișinău. La prima vedere așa pare, ținând cont că Dodon a scăpat, ca prin minune, de includerea în lista celor „care fac jocul rușilor și încearcă să destabilizeze situația politică de pe Bâc”. Cine vrei e acolo, numai nu Dodon, ați observat? Nu vedeți nimic ciudat și anormal în asta? PAS a mai făcut alianțe cu PSRM, respectiv, de ce n-ar mai face-o o dată? 

În concluzie, lupta decisivă nu s-a dat încă. Nici pe departe. Totul abia urmează, iar PAS, după cum spuneam, nu prea mai are cu ce să atace. Iar această așteptare este foarte grea și apăsătoare și riscă să spargă unitatea din interior, chiar înainte să înceapă contraofensiva propriu-zisă. Primele semne de derută au apărut deja…