Un nou „discurs istoric” al Maiei Sandu, anunțat cu surle și trâmbițe în dimineața zilei de ieri, a lăsat iarăși un gust amar, confirmând, o dată în plus, că puterea de la Chișinău este într-o gravă criză de idei.
În loc să livreze rezultate palpabile, care să-i facă pe cetățeni să creadă că n-au greșit, atunci când i-au acordat vot de încredere Maiei Sandu și partidului său, puterea de la Chișinău îi cheamă să-și reconfirme, încă o dată, dragostea și aprecierea pentru guvernare și „parcursul ei european”.
Acum, întrebarea firească este la ce bun această sindrofie? Pentru a-i arăta comunității internaționale cât de proeuropeni suntem? Păi n-am arătat-o deja la alegerile trecute, când partida „proeuropeană” a fost votată masiv, în detrimentul partidei „antieuropene”? Ce altă confirmare se mai cere de la popor? Poporul și-a făcut deja alegerea, prin urmare, mai departe, „cei aleși” ar trebui să confirme că sunt capabili să îndeplinească această voință.
Sau adunarea se face pentru cetățenii moldoveni? De ce ar avea nevoie cetățenii de așa ceva? Le va ține asta de foame și de sete, le va rezolva problemele fără număr cu care se confruntă în „vremurile bune” aduse de PAS? Nu, problema nici măcar nu se pune în această cheie. Lumea este chemată să demonstreze că, în pofida nevoilor, dezamăgirilor și situației disperate în care se află, dragostea pentru Partid și Liderul Suprem este la fel de mare ca altădată și că nimeni n-ar trebui să se îndoiască de acest lucru.
Periculoasă mișcare. Și Ceaușescu a organizat o mare adunare națională, în București, în 89, pentru a arăta lumii că cei care-l iubesc sunt cu mult mai mulți decât cei care-i vor răul. Țineți minte cum s-a încheiat sindrofia? A fost suficientă o scânteie ca lucrurile să ia o cu totul altă întorsătură. Ceaușescu și camarila au fost evacuați cu elicopterul, ca să nu fie linșați de mulțimea furioasă. După aceea, oricum n-a scăpat. O lecție dură, pe care însă puțini au însușit-o.
„Integrarea europeană”, pe care ne tot cheamă Maia Sandu să o susținem, seamănă tot mai mult cu Fata Morgana, pe care, oricât ai alerga după ea, nu ai cum să o ajungi din urmă. Pentru că Fata Morgana e doar o iluzie în pustiu. Anume PAS și Maia Sandu transformă „integrarea europeană” în iluzie, pentru că, în caz contrar, ar fi încercat să demonstreze că acest drum este pavat, cel puțin. La propriu, nu doar cu intenții bune. Drumul nostru „european” este însă din ce în ce mai desfundat, ca ulițele neasfaltate din satele noastre, care se transformă în mlaștini greu de străbătut, când vine vreo ploaie sau se topește omătul.
Pentru a „cimenta” calea europeană în mentalul colectiv nu-i nevoie de parade. Este nevoie de asigurat „bunăstare europeană”, „justiție europeană”, „economie europeană”, „libertate europeană”, „securitate europeană” etc. Practic, nu teoretic. Ce au obținut însă moldovenii la modul practic, după ce au luat-o pe acest drum „ireversibil”? Sărăcie, panică, nesiguranță, teamă pentru ziua de mâine, injustiție la toate capitolele. Nu o spun eu, o arată statisticile și toate sondajele.
Vorba nu este dacă „integrarea europeană” e bună sau rea, ci dacă puterea actuală este capabilă să confirme că anume aceasta este calea cea dreaptă de la care n-ar trebui să deviem. Puterea trebuie să confirme asta, nu poporul, repet. Poporul și-a făcut alegerea deja, iar dacă va constata că a greșit, e vai ș-amar, dacă nu imediat, cel târziu la următoarele alegeri.
Marea Adunare Electorală din 21 mai nu va da un răspuns la această dilemă, indiferent câtă lume va reuși „să mobilizeze” guvernarea în Piața Marii Adunări Naționale. Asta dincolo de abuzul de putere, care se prefigurează, în condițiile în care am fost anunțați cu text deschis că de organizarea evenimentului se va ocupa nu partidul, ci instituțiile publice plătite din banii cetățenilor. Adică structurile de stat – primării, agenții etc., a căror menire este nu să reprezinte interesele puterii și facă politică partizană, ci să reprezinte interesele cetățenilor, indiferent de viziunile lor. Or, ceea ce vrea să facă PAS se cam pliază pe articolul din Codul Penal, care se referă la „exercitarea puterii în nume propriu”.
Apropo de Piața Marii Adunări Naționale. Ea și-a căpătat o încărcătură simbolică aparte pentru protestele masive, care s-au petrecut acolo și care au schimbat cursul istoriei. A fost locul în care poporul a învins, cel puțin din punct de vedere moral, puterea uzurpatoare. Puterea de o parte, iar poporul de cealaltă parte. În antiteză, nu în comuniune, sesizați diferența?
Prin urmare, ceea ca vrea să facă Maia Sandu nu prea are nimic în comun cu marile adunări naționale de altădată. Pentru că vine în contradicție cu ceea ce spuneam mai devreme. Seamană mai degrabă cu paradele somptuoase din perioada sovietică, organizate în același loc, la care lumea era adusă din toate colțurile republicii ca să elogieze „calea socialistă” și Partidul Comunist.
Apropo, de când PAS a venit la putere, în Piața Marii Adunări Naționale nu se mai fac proteste, sunt interzise, ați observat?
