Votul exprimat la alegerile europarlamentare în Republica Moldova a arătat câteva lucruri demne de luat în seamă. Primul și cel mai important este că cetățenii de pe malul stâng al Prutului sunt tot mai integrați cu cei de pe malul drept și acționează relativ ca un tot întreg.
Faptul că structura votului din Republica Moldova nu a arătat foarte diferit de cel din România, cel puțin dacă îl comparăm cu votul dat în Occident, care arată cu totul altfel, înseamnă că românii de aici sunt mult mai conectați informațional cu România decât ceilalți cetățeni români aflați în străinătate. Este și un efect direct al prezenței tot mai simțite a surselor convenționale de informare în masă românești în spațiul mediatic dintre Prut și Nistru, dar și a conexiunilor tot mai strânse atât la nivel instituțional, cât și interpersonal.
Altfel spus, cetățenii români din Republica Moldova se informează în timp real despre ce se întâmplă în România și reacționează aproximativ la fel ca românii din țară, ceea ce înseamnă că barierele informaționale care existau în trecut au fost practic rupte, lucru îmbucurător.
Asta mai arată că cetățenii români din Republica Moldova nu trebuie tratați la comun cu „diaspora”, pentru că sunt nițel altceva, iar comunicarea cu ei trebuie să se facă direct și „pe viu”, dacă vrei ca ei să te asculte și să te ia în serios. Nu prin Facebook și nici prin TikTok, ci față în față. Or, s-a văzut că partidele care nu s-au obosit să treacă Prutul și să discute cu oamenii de aici au fost ignorate, pur și simplu. O lecție bună, zic eu, pentru politicienii români care s-au obișnuit să-i trateze pe cetățenii din stânga Prutului ca pe niște oameni care consumă doar slogane și care pot fi cooptați prin ricoșeu, apelând la sentimente patriotarde.
Nu, ceea ce funcționează poate pentru românii din SUA, Canada, Marea Britanie și chiar Italia sau Franța, care pot fi tratați cumva „la pachet”, nu funcționează și în cazul românilor de alături, care preferă totuși să se discute în particular cu ei și de dorit despre ei și nevoile lor în mod personalizat. Reprezentanții puterii actuale de la București au făcut acest lucru, iar rezultatul este la vedere.
În plus, românii din Republica Moldova, pe lângă faptul că sunt tot mai mulți, mai sunt, iată, și foarte activi, ceea ce înseamnă că devin o forță care nu va mai putea fi neglijată. 25% din votul din străinătate a venit din Republica Moldova! Cred că, în perspectiva viitoarelor alegeri, unele partide din România ar trebui să-și revadă strategiile de comunicare, dar și bugetele pe care le alocă în acest sens.
Dincolo de aceste detalii și nuanțe, este cert că România are în Republica Moldova nu doar cetățeni de jure, ci români reali, care se identifică cu țara lor și care-s dispuși să participe direct la viața social-politică de acolo. Or, spre deosebire de românii din „diaspora”, care au plecat, lăsând România în urmă și distanțându-se tot mai mult de ea, pentru românii de la est de Prut, România este o țară de destinație, spre care se îndreaptă, fiind tot mai dispuși să se lase „absorbiți” de ea.
Or, în acest caz, oricât ar încerca puterea de la Chișinău să ocolească România în drumul său „european”, acest lucru pur și simplu nu-i posibil. Ca să ajungi în UE e suficient să ajungi în România, iată un adevăr pe care tot mai multă lume îl conștientizează. Dacă acest lucru l-ar conștientiza și politicienii noștri „proeuropeni”, totul ar deveni mai simplu și mai… sigur.
