Acum 109 ani, în 12 decembrie 1916, Guvernul României, retras la Iași în urma invaziei sudului țării, inclusiv a Bucureștiului, de trupele germane și austro-ungare, a aprobat transferul primei părți a tezaurului românesc în Imperiul Rus. A fost autorizată încărcarea primului tren special cu tezaurul Băncii Naționale, guvernul imperial rus garantând integritatea patrimoniului atât în timpul transportului, cât și pe durata șederii lui la Moscova. După mai bine de un secol, însă, tezaurul așa și nu a fost returnat în întregime.
După doi ani de neutralitate, în august 1916, România intra în Primul Război Mondial alături de Antanta, reprezentată de trei mari puteri – Franța, Marea Britanie și Rusia. La câteva luni, armatele Puterilor Centrale, în special cele germane, au invadat dinspre Ardeal Regatul României. Sub presiunea înaintării trupelor, autoritățile române, încă la sfârșitul lunii septembrie 1916, au decis strămutarea Tezaurului Băncii Naționale la Iași.
Agravarea situației pe front a determinat autoritățile române să ia din ce în ce mai mult în considerație necesitatea evacuării tezaurului de aur al BNR. La vremea respectivă, soluția trimiterii stocului de aur în Rusia părea cea mai potrivită. România și Rusia erau vecine și aliate, iar familiile domnitoare în cele două state erau înrudite. Pe lângă toate acestea, situația militară nu permitea evacuarea Tezaurului BNR în Franța sau Anglia, aliații României din Europa occidentală. La toate celelalte granițe ale României se aflau forțe ale Puterilor Centrale cu care Regatul era în război. Marea Neagră nu putea fi o soluție, pentru că strâmtorile erau controlate de Imperiul Otoman, aflat în tabăra Puterilor Centrale, iar submarine germane se aflau deja în zonă.
În cele două transporturi expediate la Moscova, în decembrie 1916 şi iulie 1917, s-au trimis atât stocul de aur al BNR, alte obiecte şi materiale ale Băncii Naţionale, efecte bancare provenite de la CEC, dar şi tezaurul identitar al României: documente de arhivă, artefacte şi obiecte istorice, colecţii muzeale şi ale Academiei Române. Singurul pentru care există o evidenţă precisă este Tezaurul BNR. El este şi singurul din care nu s-a întors nimic până astăzi. Din tezaurul identitar, Moscova a restituit cea mai mare parte a obiectelor, în 1935 şi 1956.
Cristian Păunescu, co-autor al cărții „Tezaurul Băncii Naționale a României la Moscova”, declara că după război ministrului român la Sankt Peterburg i s-a reproșat că nu a trimis în țară informaţii mai clare despre situaţia internă din Rusia și despre tulburările ce se pregăteau. Dar nici premierul Ion I.C. Brătianu nu s-a opus la al doilea transport, în iulie 1917, deși fusese în primăvara acelui an în Rusia, după izbucnirea revoluției din februarie.
„Așa cum am mai spus, noi știm astăzi cum au evoluat evenimentele și ne este mult mai ușor să analizăm situația de atunci, spre deosebire de liderii politici ai anului 1917, care nu-și puteau imagina sau puteau accepta cu greu că bolșevicii se vor menține la putere și familia imperială a Romanovilor va fi asasinată. În plus, iarăși repet, eram în continuare aliați pe front și, în prima parte a anului 1917, generalii ruși au continuat să insiste că o apărare eficientă a României se poate realiza numai prin reducerea frontului, ceea ce ar fi însemnat abandonarea teritoriului românesc și mutarea tuturor instituțiilor românești pe teritoriul rus. Vă dați seama ce ar fi însemnat adoptarea integrală a acestui plan?”, declara Cristian Păunescu într-un interviu pentru Ziarul Național.
În ceea ce privește conținutul celor 41 de vagoane, cele mai bune inventare a ceea ce a plecat în Rusia sunt deținute de Banca Națională. Astfel, în primul transport au plecat 1 738 de casete cu monede și lingouri de aur. Lingourile erau foarte puține, doar 100 de kg. După calculele specialiștilor români, în total, BNR a trimis în Rusia 91,5 de tone de aur fin. Valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 3,2 miliarde de euro, conform unei estimări din aprilie 2011. Tot în primul transport au fost duse la Moscova și cele două casete cu bijuteriile reginei Maria, a căror valoare a fost apreciată la 7 milioane de lei.
În vara anului 1917, la sfârșitul lui iulie și începutul lui august, a avut loc cel de-al doilea transport al tezaurului românesc la Moscova, mai precis un al doilea tren, alcătuit din 24 de vagoane, în care au fost încărcate valori românești. În același tren, în alte 1 621 de casete au fost încărcate valori ale Casei de Depuneri și Consemnațiuni și ale altor bănci, opere de artă de la Pinacoteca Statului, odoare bisericești adunate de la mănăstirile din Oltenia, Muntenia și Moldova, documente, opere de artă și colecția numismatică a Academiei Române, valori de la Muntele de Pietate, documente prețioase de la Arhivele Naționale ale României.
Relațiile diplomatice ale României cu URSS au fost restabilite în 1934. În anii 1935 și 1956, a fost restituită o parte dintre arhivele și bunurile cu valoare istorică și artistică ce fac parte din patrimoniul cultural al României. În 1935, 212 dintre lăzile venite din Rusia au fost predate Băncii Naționale a României. În aceste lăzi au fost: bilete de bancă de 1, 2 și 100 de lei și clișeele lor, cerneluri tipografice, hârtie pentru tipărirea bancnotelor, un aparat de numerotat, hârtii de valoare, inclusiv dintre cele depozitate de particulari la BNR.
În 1956, printre alte valori culturale, s-a întors în țară tezaurul cunoscut sub denumirea „Cloșca cu puii de aur” (19,763 kg). Dar în niciuna dintre aceste două restituiri n-a fost vorba despre Tezaurul Băncii Naționale a României, iar această problemă a dispărut din agenda discuțiilor bilaterale. A revenit abia în anul 1965, când în cursul primei vizite efectuate la Moscova de o delegație condusă de noul lider Nicolae Ceaușescu a ridicat problema Tezaurului evacuat în Rusia. Nu s-a obținut nimic și a rămas singura tentativă de asemenea dimensiuni până la sfârșitul regimului comunist.
Din 1990, problema Tezaurului BNR a revenit în atenția opiniei publice românești și a conducerii Băncii Naționale a României. În 2016, Banca Națională a României a găzduit la Sinaia cea de-a patra sesiune a Comisiei comune româno – ruse. În protocolul încheiat cu acest prilej, specialiștii celor două părți au stabilit că, „la nivelul Comisiei comune, este agreat faptul că documentele prezentate de partea română reprezintă documente autentice, cu valoare de tratat internațional, care atestă depunerea de către România în Rusia (la Moscova) a bunurilor din Tezaurul său (inclusiv Tezaurul BNR)”.
Ultima sesiunea a Comisiei, cea de-a cincea, a avut loc la Moscova, în noiembrie 2019. În cadrul discuțiilor,reprezentanții BNR au insistat asupra faptului că Bucureștiul a înmânat părții ruse copii ale documentelor originale, ștampilate, care atestă predarea aurului, ceea ce face ca Tezaurul în discuție să reprezinte un drept inalienabil al Băncii Naționale a României.
