Astăzi se împlinesc 38 de ani de la Revolta Muncitorilor din Brașov, una dintre cele mai importante mișcări de protest împotriva regimului comunist din România anilor ’80. Deși manifestația a fost înnăbușită rapid, aceasta a provocat o primă mare fisură în sistem și a fost un punct de referință pentru Revoluția Română, care a urmat doi ani mai târziu.
În data 15 noiembrie 1987, într-o zi în care în România aveau loc alegeri locale, muncitorii de la Uzina de Autocamioane Brașov „Steagul Roșu” au declanșat un protest spontan, provocat de salariile diminuate și condițiile de viață tot mai greu de suportat: lipsa alimentelor, frigul din locuințe, criza energetică și raționalizarea strictă.
La schimbul de dimineață, oamenii au refuzat să mai intre în secții și au pornit în marș spre centrul orașului. Pe traseu, li s-au alăturat mii de brașoveni, între care muncitori din alte întreprinderi, studenți, elevi și locuitori ai orașului. Revendicările sociale precum „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem lumină și căldură!”, „Vrem pâine fără cartelă!” etc. au căpătat, în scurt timp, caracter politic: „Jos Ceaușescu!”, „Jos dictatura!”, Deșteaptă-te, române!”, lucru greu de conceput în acele vremuri.
Clădirea Comitetului Județean al Partidului Comunist a devenit punctul central al protestului. Manifestanții au intrat în instituție, au aruncat pe geam portrete oficiale, cărți de propagandă și documente de partid, iar o parte dintre acestea au fost arse în fața clădirii. Pentru câteva ore, Brașovul a fost scena celui mai amplu protest muncitoresc al deceniului.
Forțele de ordine au intervenit abia spre seară și au dispersat mulțimea furioasă. În total, peste 60 de muncitori au fost ulterior condamnați pentru tulburarea ordinii publice, iar mulți dintre ei au fost trimiși forțat să lucreze în alte județe. Anchetele au fost dure, însă represiunile au avut un caracter mai discret, regimul încercând astfel să minimalizeze impactul evenimentului.
Revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987 a rămas un moment de referință al opoziției față de regimul ceaușist, demonstrând că tensiunile sociale și economice acumulate în anii ’80 ajunseseră la un punct de fierbere și anticipând Revoluția din 1989, soldată cu căderea comunismului în România.
