Acum 639 de ani, în septembrie 1386, tronul Țării Românești este preluat de domnitorul Mircea, supranumit ulterior în cronici „cel Bătrân”, voievodul care a adus cea mai mare extindere din istorie pentru Valahia și care a purtat primele confruntări dure cu otomanii, consemnate în izvoare europene și turcești, inclusiv la Rovine și la Nicopole. A fost voievodul care a condus Țara Românească timp de trei decenii, cu o scurtă pauză, și care a avut o viață politică și militară spectaculoasă pentru epoca sa. Este cunoscut pentru creșterile economice ale țării și pentru siguranța care a adus-o și, nu în ultimul rând, pentru scurtele sale campanii la sud de Dunăre, când, pentru scurte perioade, a reușit să influențeze direct și politicile Imperiului Otoman, aflat în conflicte civile.
Izvoarele despre cariera politică și despre campaniile militare sunt foarte puține, domnitorul fiind lăsat mai mult în legendă. Se cunoaște că cele mai multe acte de cancelarie și cronici au fost distruse în spațiul românesc în secolul al XVI-lea, când în urma războaielor și raidurilor se ardeau curți domnești și mănăstiri. Mircea, care a fost fiul lui Radu I, a venit la domnie în 1386, pe când era trecut, cel mai probabil, de 30 de ani. Nu este clar cine a fost mama sa. Mulți istorici o scot în evidență pe a doua soție a lui Radu I, Calinichia, o descendentă a unor nobili bizantini.
În timpul domniei sale, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa și s-au pus bazele principalelor instituții feudale ale statului. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura: „Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu harul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”, care încludea și titlul de despot al țărilor lui Dobrotici, adică a Dobrogei.
Ca atare, cronologia stăpânirilor lui Mircea necesită încă atenția istoricilor. Exista obiceiul în epoca medievală și premodernă ca stăpânitorii să utilizeze o titulatură care nu reflecta întotdeauna realitatea politică. Mare voievod și domn al Ungrovlahiei, adică al Țării Românești, este titlul care apare în toate documentele emise de Mircea în timpul domniei sale. Hotarele Țării Românești se întindeau de la munți până la Dunăre. Extremitățile vestice și estice nu sunt însă clare. În câteva documente titlul de domn al Ungrovlahiei este completat cu delimitarea geografică, de la munți până spre părțile tătărăști, alteori apare ca domn peste părțile tătărăști. Este vorba de fapt de stăpânirea sudului Moldovei, viitorul Bugeac, un teritoriu greu de delimitat din cauza sărăciei informațiilor documentare.
Mircea preia tronul Țării Românești într-o ascensiune a Imperiului Otoman, care efectuase deja un șir de raiduri în regiune încă din 1330. La începutul domniei sale turcii ajunseseră deja la Dunăre, după ce în 1371 căzuse Bulgaria, mai existând doar un mic Țarat la Târnovo, și după ce căzuse și sudul Serbiei, după renumita bătălie de la Kosovo Polje din 1389.
Bătălia de la Rovine este una dintre cele mai importante lupte purtate pe teritoriul Ţării Româneşti. Chiar dacă această bătălie este una extrem de importantă, nu există foarte multe informaţii despre ea. Mai mult, nici data desfăşurării nu este una exactă, unele surse istorice susţinând că ar fi avut loc în mai 1395, în timp ce altele – în octombrie 1394.
La sfârşitul secolului al XIV-lea, sultanul turc Baiazid a întreprins o campanie în Balcani, ajungând în cele din urmă să încerce să cucerească Ţara Românească pe al cărei tron se afla domnitorul Mircea cel Bătrân. Otomanii au venit cu o armată numeroasă în Muntenia, pe care voievodul muntean a început să o hărţuiască încă de la Dunăre.
Până la Rovine, locul în care s-a dat bătălia principală, între cele două părţi au avut loc mai multe lupte, turcii pierzând foarte mulţi soldaţi din cauza faptului că Baiazid era mult prea încrezător în forţa armatei sale şi nu s-a gândit că ar putea fi învins de către Mircea cel Bătrân. Bătălia de la Rovine s-a încheiat cu un atac al muntenilor în tabăra turcilor.
Domnitorul muntean nu s-a putut bucura de victorie, deoarece în timp ce se afla pe câmpul de luptă, el a fost trădat de către boieri, tronul său fiind ocupat de Vlad Uzurpatorul, după ce Baiazid, în urma unei scurte retrageri, a revenit cu o nouă armată. Mircea cel Bătrân avea să revină în fruntea Ţării Româneşti la sfârşitul anului 1396, cu sprijinul lui Stibor, voievodul Transilvaniei.
Pentru Mircea au mai fost câțiva ani fierbinți, până în 1402, când Baiazid a fost făcut prizonier la Ankara de către Timur Lenk. În noiembrie 1397 a avut loc o nouă campanie otomană, la care i-a făcut față. Atunci regele Ungariei s-a mobilizat imediat ca să sară în ajutorului domnitorului român. Mircea obișnuia să îl informeze pe suzeranul său de orice zvon despre vreo campanie otomană. Regele răspundea imediat prin mobilizarea oastei, pentru că era direct interesat să îl păstreze pe Mircea pe tron.
În 1402 Baiazid a căzut prizonier într-o luptă cu oștile conduse de Timur Lenk, deschizându-se astfel luptele pentru succesiunea la tron. Astfel că pentru peste un deceniu pericolul otoman a fost îndepărtat.
Mircea s-a implicat în luptele pentru tronul otoman, susținând succesiv doi candidați, pe Musa Celebi și pe Mustafa, și contribuind la campaniile militare de fragmentare a Imperiului Otoman. Nu este meritul exclusiv al lui Mircea, pentru că în luptele din Balcani între taberele otomane, alături de trupele românești au luptat și cele maghiare și cele sârbești, ceea ce arată o coordonare a acțiunilor între Sigismund și Mircea. Mircea chiar și-a căsătorit o fiică cu Musa, sperând că astfel își va asigura liniștea, adică Mircea putea fi socrul viitorului sultan. Însă strategia domnitorului a fost greșită, pentru că în cele din urmă a reușit să ocupe tronul Mehmed I în 1413.
Lista tuturor copiilor pe care i-a avut Mircea, inclusiv a bastarzilor, nu este cunoscută. Se știe că o primă căsătorie a avut-o cu o nobilă unguroaică Mara sau Maria, cu multe proprietăți în Ungaria. L-a avut pe singurul fiu legitim, Mihail I, care moare într-o bătălie în 1420. I-a mai avut ca fii, care au urmat la tron, pe Radu Prasnaglava, Alexandru Aldea și Vlad al II-lea, tatăl lui Vlad Țepeș.
