La final de 2025, Barometrul socio-politic realizat de IMAS (18 noiembrie – 4 decembrie 2025) oferă o diagnoză complexă a societății din Republica Moldova, evidențiind modul în care cetățenii percep situațiile economice, sociale și politice ale țării.
Încrederea în instituțiile statului capătă o importanță sporită în contextul parcursului de integrare europeană, unde implementarea reformelor depinde nu doar de voința politică, ci și de acceptarea socială a schimbărilor propuse. Un nivel scăzut de încredere poate limita capacitatea autorităților de a mobiliza sprijin public pentru reforme sensibile – precum cele din justiție, administrație sau domeniul economic – și poate alimenta percepția unui decalaj între agenda politică pro-europeană și experiențele de zi cu zi ale cetățenilor.
Încrederea instituțională nu este doar o chestiune de percepție publică, ci un indicator indirect al capacității statului de a implementa reforme, de a menține legitimitatea democratică și de a funcționa ca arbitru credibil între interese sociale divergente.
Încrederea instituțională exprimă măsura în care cetățenii percep instituțiile statului ca fiind legitime, competente, transparente și orientate spre interesul public, dar și așteptarea ca acestea să acționeze corect și previzibil, inclusiv în contexte de incertitudine.
La nivel societal, dacă există încredere în instituții, oamenii decid să respecte regulile, se simt protejați de instituții și se consolidează încrederea interumană.
Din perspectivă economică, încrederea în instituții susține respectarea cadrului de reglementare, conformarea fiscală și stabilitatea necesară investițiilor.
În contexte de criză, nivelul de încredere instituțională devine decisiv pentru eficiența politicilor publice și astfel se minimizează efectele negative și pierderile.
Datele sondajului indică că instituțiile care ne conduc sunt și cele în care oamenii au cea mai puțină încredere – Guvern 20%, Parlament 18%, Justiție 12% (% cumulate pentru notele 7-10). În ce instituții au totuși oamenii încredere? Cele mai credibile instituții sunt cele non-politice – Biserica 61%, Instituțiile educaționale 52%, Instituțiile de sănătate publică – 36%. Există segmente de populație ce înregistrează un nivel semnificativ mai înalt de încredere:
Figura 1. Vă rog să îmi spuneți câtă încredere aveți în următoarele instituții. Vă rog să folosiți o scală de la 1 la 10, unde 1 înseamnă că nu aveți deloc încredere în instituție, iar 10 înseamnă încredere totală.
Neîncrederea în instituții se reflectă și într-o neîncredere socială generală (încrederea în alți oameni: note 9-10 – 8%, note 7-8 – 12%, note 5-6 – 31%, note 1-4 – 46%).
Aproape jumătate dintre respondenți nu au (aproape) deloc încredere în semeni, ceea ce arată un capital social redus, corelat cu slaba încredere instituțională.
Așa cum se poate observa în graficul de mai jos, votanții puterii au mult mai multă încredere în instituții, în timp ce cei ai opoziției mult mai puțină. Și aceste date arată că Republica Moldova trăiește mai multe realități instituționale în paralel, iar diferențele cele mai mari de percepție sunt strâns legate de identificarea politică cu puterea.
Figura 2. Încredere în instituții (note 7-10) funcție de tipul de votant. (Votant PAS – Partidul Acțiune și Solidaritate; Votant PN – Partidul Nostru; Votant PSRM – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova; Votant Democrația Acasă; Votant BA – Blocul Alternativa).
Există o legătură clară între neîncredere și percepția politizării statului. Datele sondajului arată că statul nu e perceput ca un arbitru, ci mai degrabă ca un jucător politic. Majoritatea oamenilor cred că instituțiile sunt controlate de un partid, funcțiile se dau politic, statul e folosit în alegeri, iar instituțiile și funcționarii se ghidează după indicații politice, nu cele legale sau profesionale. Aceste percepții contribuie direct la eroziunea încrederii publice. Ponderea celor care cred că aceste fenomene nu au loc variază între 9% și 14%.
Figura 3. În ce măsură credeți că în Republica Moldova se întâmplă următoarele?
1. Deficit structural de încredere în instituții, adică în funcționarea statului.
2. Încredere mai mare în instituții sociale și religioase.
3. Încredere foarte redusă în instituțiile politice, justiție, mass media, societatea civilă.
4. Încrederea în instituții este puternic politizată și social diferențiată, nu uniform distribuită.
5. Fără instituții credibile pentru toate grupurile, coeziunea societății rămâne fragilă.
Per ansamblu, datele studiului indică faptul că problema încrederii în instituții este una structurală, alimentată de percepția politizării statului. Din această perspectivă, încrederea instituțională rămâne un reper-cheie pentru înțelegerea coeziunii sociale, a stabilității politice și a capacității statului de a livra reforme durabile.
Notă: Din perspectivă sociologică, studiul imas și această analiză nu și-a propus să indice soluții politice, ci să descrie tiparele de percepție și clivajele care structurează raportarea cetățenilor la stat și instituțiile sale.
Sursa: imas.md
