Sondajul IMAS confirmă o realitate cumplită: că lumea noastră, inclusiv cea care formează așa-numitele elite (sau mai ales ea), și-a pierdut cel mai important simț, care permite supraviețuirea speciei umane. Este vorba despre capacitatea instinctivă a omului de a reacționa și a opune rezistență atunci când este luat de prost sau este agresat, fapt care-l transformă în victimă sigură, într-un fel de animal erbivor, care merge de bună voie spre a fi sacrificat, ademenit cu un simplu mănunchi de iarbă sau un scărpinat după ureche.
Dar haideți să trecem puțin prin câteva cifre pe care ni le dă sondajul:
Doar 17 la sută dintre cetățenii moldoveni spun că viața li s-a îmbunătățit cât de cât, în ultimul an, în timp ce ceilalți, adică peste 80 a sută, consideră că trăiesc mai rău sau la fel, în cel mai bun caz. Aproape 95% spun că prețurile au crescut, fapt care-i afectează direct, iar 77% sunt convinși că tendința se va menține.
Mai mult, 33% la sută dintre moldoveni spun că cel mai greu au trăit pe vremea guvernărilor PAS, iar 16% pe vremea guvernului condus de Maia Sandu, în alianță cu socialiștii. Cumulat, jumătate din populație vede în PAS și Maia Sandu cea mai slabă guvernare dintre toate pe care le-am avut. Celelalte sunt departe de aceste cifre.
87% cred că Republica Moldova se află în criză economică și degradare. În același timp (fiți atenți!), mai mult de jumătate se așteaptă ca în următoarea perioadă să avem investiții și dezvoltare. Asta deși avem exact aceeași putere pe care am avut-o și în ultimii 5 ani.
O majoritate covârșitoare consideră că alegerile n-au fost libere și corecte, că instituțiile sunt subordonate politic, mulți, foarte mulți, nu au încredere în statul acesta, cu toată insfrastructura sa administrativă. Mai bine din jumătate din populație consideră că noi nu avem democrație, că cei de la conducere sunt numiți pe criterii politice, nu pe merit, că instituțiile lucrează în interesul partidului, nu al statului…
Dar, dacă azi (sau duminică) am avea din nou alegeri, tot pe ei i-ar vota!…
Sondajul IMAS ne deschide imaginea unei populații care trăiește în două realități paralele. În prima, oamenii se simt sărăciți, dezamăgiți, nemulțumiți, în a doua, aceiași oameni validează exact regimul care a produs această stare.
Aceasta nu este o eroare statistică. Este diagnosticul unei societăți supuse, zi de zi, an de an, la o anestezie mediatică totală. Pentru asta a fost redusă la tăcere adevărata presă și societate civilă. Iar rezultatul este la vedere. Oamenii nu mai compară faptele cu vorbele, nu mai evaluează consecințele, nu mai fac conexiuni simple. Extrem de simple! Acceptă ce li se spune fără a depune un minim efort, chiar și atunci când realitatea contrazice flagrant ceea ce aud.
Când majoritatea oamenilor văd că sunt furați, mințiți, trași în jos, și aceiași oameni te aleg masiv, vorbim nu doar despre disonanță cognitivă, ci despre o turmă derutată care poate accepta orice, care nu poate avea opțiuni raționale, care a renunțat voluntar la luciditate.
Ceea ce vedem acum este mult mai grav decât un episod politic trecător. Este transformarea, în mod tactic, metodic și conștient, a societății într-o masă amorfă și dependentă, incapabilă să acționeze, incapabilă să reacționeze, incapabilă să sesizeze manipularea și insulta, incapabilă să își apere propriile interese și chiar viața.
Debilizarea în masă nu este o metaforă. Este o strategie bine pusă la punct de niște minți diabolice. Iar intenția e clară în linii mari – când majoritatea tace, înghite și chiar își aplaudă opresorul, nu mai există nicio frână. Totul devine permis.
Da, suntem în război, da, suntem supuși unei ample campanii de dezinformare. Doar că sursa nu e acolo unde ni se spune. E chiar aici, în funcțiile cheie ale statului, e seară de seară pe ecranele televizoarelor. Sunt exact cei pe care majoritatea i-a susținut și-i susține în continuare. Din frică, din resemnare sau din lipsă de discernământ nici nu mai contează.
Iar într-o asemenea lume, adevărata tragedie nu este că guvernarea actuală o conduce prost. Tragedia este că nu mai are cine să o oprească. Aceasta este realitatea dureroasă pe care ne-o deschide sondajul IMAS. O țară amorțită, o populație anesteziată, un electorat care și-a pierdut reflexele vitale.
Iar când instinctul dispare, prăbușirea nu mai poate fi evitată. Doar consemnată.
