Politico: Italia se bucură de stabilitate politică, în timp ce Franţa se confruntă cu instabilitate şi datorii: „Este sfârșitul vechiului stat al bunăstării”

Italia, condusă de guvernul Giorgiei Meloni, traversează o perioadă de stabilitate politică şi de corecţie fiscală, în timp ce Franţa se confruntă cu probleme care amintesc de Roma anilor ’80-’90, scrie Politico.

Franța a trecut prin cinci prim-miniștri în mai puțin de doi ani și pare să-și piardă influența la Bruxelles, în timp ce Italia își poate crește capacitatea de a influența Uniunea Europeană, chiar mai mult decât în perioada fostului premier Mario Draghi. Nicola Procaccini, europarlamentar și apropiat al lui Meloni, afirmă că politicile guvernului Macron sunt „cele greșite”.

Ambele țări se confruntă cu datorii publice de peste 3 trilioane de euro. Italia, deși a aplicat scheme fiscale controversate precum „superbonusul”, a reușit să corecteze cursul economic în ultimii doi ani. Deficitul bugetar al Italiei este estimat la 3,3% din PIB, în timp ce cel al Franței ar putea atinge 5,4%, iar Roma se aliniază regulilor europene mai rapid decât Parisul.

Piețele financiare au reacționat. Randamentele obligațiunilor pe 10 ani ale celor două țări au încheiat săptămâna la 3,49%, iar agenția Fitch a urcat ratingul Italiei de la BBB la BBB+, în timp ce Franța a fost retrogradată de la AA- la A+.

Aliaţii lui Meloni nu au ascuns satisfacţia faţă de dificultăţile lui Emmanuel Macron, iar presa italiană de dreapta a celebrat „o nouă înfrângere” pentru preşedintele francez. Divergenţele dintre Paris şi Roma, deja vizibile în domenii precum migraţia sau politica fiscală, sunt accentuate acum de contrastul dintre stabilitatea politică a Italiei şi fragilitatea guvernelor franceze.

„În sufletul lor, unii membri ai guvernului italian s-ar putea să nu fie atât de supărați despre situația actuală, dar nu o pot spune în public”, a spus Marc Lazar, expert în relațiile franco-italiene care predă la Universitatea Luiss de la Roma și la Institutul de Studii Politice din Paris.

Italia a trecut prin guverne tehnocrate conduse de figuri precum Mario Monti și Mario Draghi, însă nemulțumirea publică a alimentat ascensiunea partidelor populiste, culminând cu victoria lui Meloni în 2022.

În Franța, opțiunea tehnocrată este mai puțin atractivă pentru campul lui Macron, deoarece ar putea favoriza ascensiunea extremei drepte, Rassemblement National, condusă de Marine Le Pen, înaintea alegerilor municipale din anul următor și a scrutinului prezidențial din 2027.