Politico: UE atrage noi candidați nu prin bani, ci prin securitate. Țări precum Islanda și Norvegia își reconsideră aderarea

Aderarea la Uniunea Europeană nu mai este percepută în primul rând ca o cale spre prosperitate economică, ci tot mai mult ca o garanție de securitate, pe fondul schimbărilor geopolitice și al incertitudinilor privind sprijinul Statelor Unite.

Potrivit oficialilor europeni, inclusiv comisarul pentru extindere Marta Kos, statele care până recent nu erau interesate de aderare, precum Islanda și Norvegia, își reevaluează poziția, fiind atrase de protecția și stabilitatea oferite de blocul comunitar.

„Apartenența la Uniunea Europeană a adus întotdeauna stabilitate și prosperitate națiunilor europene. În prezent, observăm că statele din afara UE conștientizează tot mai mult că, într-o lume marcată de influențe concurente, participarea la masa deciziilor europene oferă nu doar beneficii economice, ci și un nivel sporit de securitate și protecție”, a declarat Marta Kos pentru Politico.

Invazia la scară largă a Ucrainei de către Russia în 2022 a contribuit semnificativ la această schimbare. Totuși, cel mai puternic catalizator este modul în care Donald Trump a acționat după revenirea sa la Casa Albă în 2025, potrivit a patru diplomați, trei oficiali ai UE și doi oficiali naționali familiarizați cu deliberările din statele candidate la aderare, cărora li s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi deschis.

În acest context, Islanda a accelerat planurile pentru organizarea unui referendum privind reluarea negocierilor de aderare, iar în Norvegia crește sprijinul public pentru integrarea europeană, după ani în care această opțiune a fost respinsă.

În același timp, pentru actualii membri ai UE, integrarea unor state bogate este mai atractivă decât extinderea către țări mai sărace din est, precum Ucraina, Republica Moldova sau statele din Balcanii de Vest. Motivul principal îl reprezintă impactul bugetar, întrucât noii membri mai puțin dezvoltați ar deveni beneficiari net de fonduri europene.

Toate cele 13 țări care au aderat la UE din 2004 primesc în continuare mai multe fonduri decât contribuie la bugetul central. 

Totodată, există îngrijorări privind angajamentul unor state candidate față de valorile democratice fundamentale, precum independența justiției sau libertatea presei.

„Nu vrem o altă Ungarie sau Slovacie. Nu știm ce se va întâmpla în aceste țări peste 10–15 ani. Am putea ajunge în situația de a rămâne blocați cu un alt Viktor Orban”, a declarat unul dintre diplomații apropiați de discuțiile privind extinderea Uniunii Europene.

În paralel, unele state care se bazau pe protecția NATO își reconsideră strategiile, în condițiile în care declarațiile lui Trump au pus sub semnul întrebării disponibilitatea SUA de a interveni în apărarea aliaților.

Când vine vorba de asigurarea securității statelor membre, „NATO are un set de instrumente, iar European Union altul”, a declarat pentru Politico liderul conservator norvegian Ine Eriksen Soreide, susținătoare a aderării la UE.

„De aceea, apartenența la UE este importantă și din perspectiva securității pentru o țară precum Norvegia. Am ajuns într-un punct critic în care aderarea la UE capătă o relevanță diferită față de trecut”, a subliniat aceasta.

Similar articolului 5 al NATO, tratatele UE includ o clauză de apărare reciprocă – articolul 42.7. Importanța acesteia a devenit mai evidentă după ce o bază militară britanică din Cipru a fost lovită, la începutul acestei luni, de o dronă suspectată că aparține grupării Hezbollah, chiar dacă autoritățile de la Nicosia nu au activat mecanismul.

„Nu este un moment bun să fii pe cont propriu”, a declarat un oficial norvegian. „Donald Trump schimbă totul.”

Norvegia a depus cererea de aderare la UE în 1992, însă a respins-o prin referendum doi ani mai târziu. Deși majoritatea populației rămâne sceptică, sprijinul pentru aderare a crescut în ultimele 18 luni. Nemulțumirea generată de reacțiile lui Trump față de Oslo, inclusiv în contextul neacordării Premiului Nobel pentru Pace, pare să fi contribuit la această schimbare de percepție.

La rândul său, Islanda a solicitat aderarea la UE în 2009, pe fondul crizei financiare, însă a suspendat negocierile în 2013, în urma unor divergențe privind politica de pescuit și a îmbunătățirii situației economice interne. Cererea a fost retrasă oficial în 2015.