Abuzul fondurilor destinate salarizării asistenților europarlamentarilor a fost o practică frecventă în ultimii ani, însă doar câteva cazuri au ajuns în instanță. Potrivit informațiilor obținute de Euronews, sesizarea privind Marine Le Pen a fost făcută de adversarii săi politici.
Fiecare europarlamentar beneficiază de un buget lunar de 30.769 de euro pentru angajarea asistenților, dintre care cel puțin 40% trebuie să fie alocați celor acreditați, care lucrează în birourile PE din Bruxelles, Luxemburg sau Strasbourg. Restul sumei poate fi utilizat pentru „asistenți locali” din circumscripțiile naționale. Totuși, regulile care impun ca acești bani să fie folosiți exclusiv pentru activități legate de mandat sunt frecvent încălcate.
Surse din interiorul Parlamentului European au declarat pentru Euronews, sub rezerva anonimatului, că mulți eurodeputați angajează politicieni locali sau colaboratori care nu desfășoară activități legate direct de munca legislativă. Cazurile de fraudă financiară sunt investigate fie de Parlament, fie de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), însă doar unele ajung în instanță.
În alte cazuri, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) primește un semnal și, după o verificare preliminară, decide să investigheze (cum a fost cazul Le Pen). „Semnalele” pot veni de la oricine și sunt uneori trimise la OLAF de către alți deputați europeni.
„Semnalul referitor la Le Pen a venit de la oponenții ei politici”, a spus o altă sursă.
Cu toate acestea, doar câteva semnale duc la o investigație a OLAF și chiar mai puține la un raport final: cel mai adesea, Oficiul Antifraudă nu găsește suficiente motive pentru a continua investigația.
În afară de cazul Marine Le Pen, și alți politicieni europeni au fost implicați în scandaluri similare, precum fostul lider UKIP, Nigel Farage, sau fostul vicepreședinte al PE, Eva Kaili, acuzată că a deturnat între 120.000 și 150.000 de euro.
Potrivit organizației Transparency International EU, astfel de practici sunt mult mai răspândite decât se recunoaște oficial. Între 2019 și 2022, Parlamentul European a recuperat fonduri în 155 de cazuri, dar majoritatea au fost tratate ca „corecturi administrative” și nu ca fraude deliberate.
