Biserica Ortodoxă Română îl cinstește astăzi pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca, de la Mănăstirea Prislop, unul dintre cei mai iubiți și respectați duhovnici români, supranumit, încă înainte de a fi canonizat, „Sfântul Ardealului”. Aceasta este prima sărbătoare oficială dedicată lui, după ce, anul trecut, a fost trecut în rândurile sfinților, alături de alți 15 mărturisitori români.
Cuviosul Părinte Arsenie s-a născut la 29 septembrie 1910, în satul Vața de Sus, județul Hunedoara, primind la botez numele Zian-Vălean, potrivit Basilica. În 1929, după liceul de la Brad, intră la Academia Teologică din Sibiu, unde se remarcă prin modestie, înfrânare și seriozitate. Aici i se conturează chemarea monahală și dorința de a aprofunda mistica ortodoxă.
La îndemnul mitropolitului Nicolae Bălan urmează apoi Academia de Arte Frumoase din București, deprinzând pictura bisericească. Este hirotonit diacon în 1936, iar în 1939 este trimis în Sfântul Munte Athos pentru a învăța tradiția isihastă și arta iconografiei bizantine. Acolo primește îndrumări de la nevoitorii români Dometie Trihenea și Antipa Dinescu și aduce în țară un manuscris al Filocaliei.
Trimis pentru o vreme la Chișinău, unde studiază tehnica poleirii icoanelor, trăiește o experiență decisivă: în gara orașului, în ajunul izbucnirii Celui de-al Doilea Război Mondial, vede pe Mântuitorul cu „ochi de o frumusețe divină și cu o infinită durere”. Această viziune îi pecetluiește hotărârea de a-I urma lui Hristos. Se închinoviază la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde primește numele Arsenie, iar la 10 aprilie 1942 este hirotonit preot.
Viața și predica sa impresionează atât obștea monahală, cât și credincioșii, care îl vedeau ca pe o icoană a virtuții. Cuviosul Arsenie era însă conștient de greutatea misiunii care și- asuma: „pentru a face și a spune voia lui Dumnezeu trebuie să-ți omori voia ta”. A sprijinit decisiv pe părintele Dumitru Stăniloae în pregătirea primelor volume ale Filocaliei, copiind manuscrise și gestionând abonații.
În 1948 este trimis să refacă Mănăstirea Prislop, cu totul părăsită. Aici trăiește în liniște și isihie și, în 1949, îl călugărește pe Cuviosul Dometie de la Râmeț. Faima sa duhovnicească se răspândește în toată țara, iar stareți mari ai vremii, precum Cuviosul Cleopa, îi cereau cuvânt de folos.
Popularitatea îl aduce însă în atenția regimului comunist, care îl arestează de mai multe ori fără temei. Patriarhul Justinian observa: „mereu e luat și mereu eliberat, și de fiecare dată iese mai luminat”. În urma Decretului 410/1959 este scos din mănăstire și oprit de la slujire. Deși obligat să trăiască în lume, nu și-a abandonat făgăduințele: participa la Liturghie ca mirean, plin de lacrimi, iar acasă păstra pravila monahală și scria meditații teologice. Niciodată nu a cârtit sau judecat pe cineva.
Prin grija Patriarhului Justinian lucrează ca pictor bisericesc la Sfântul Elefterie din București, la Bogata-Olteană, la Schitul Maicilor și, timp de 17 ani, la Biserica Sfântul Nicolae din Drăgănescu, pictată integral de el și devenită o adevărată „cateheză în imagini”.
În ultimii ani se retrage la Sinaia, dedicându-se rugăciunii neîncetate. Trece la Domnul la 28 noiembrie 1989, în ziua Sfântului Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou, a cărui viață o pictase profetic în altarul bisericii de la Drăgănescu. Este înmormântat la Mănăstirea Prislop, devenită loc de pelerinaj, unde multe minuni se mărturisesc până astăzi.
Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, Mărturisitorule al dreptei credințe, înțelept povățuitor al credincioșilor pe cărarea Împărăției și făcătorule de minuni, cel ce ai strălucit în vremuri grele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
