101 ani de când Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul îndreptat. În 1924, ziua de 1 octombrie devenea 14 octombrie

Acum 101 ani, în 1 octombrie 1924, Biserica Ortodoxă Română, în urma unei decizii a sinodului, a adoptat calendarul îndreptat, cel corectat astronomic. Astfel, 1 octombrie devenea 14 octombrie, în acel an calendarul bisericesc având doar 352 de zile. Adoptarea noului calendar de către Biserica Română a fost făcută, după ce la nivel administrativ calendarul gregorian era folosit deja de cinci ani în România Mare.

„Astfel, dela o vreme biserica noastră a trebuit să se gândească la schimbarea calendarului; s’a făcut deci o înţelegere între toate bisericile ortodoxe ale răsăritului, şi cu Patriarhia din Constantinopol, şi, în urma înţelegerii acesteia, sf. Sinod din Bucureşti, a hotărât următoarele: 1. Ziua de Marţi, 1 Octomvrie vechi 1924 se socoteşte 14 Octomvrie, sărbându-se atunci şi sf. Paraschiva, care de altfel eră să se sărbeze la 27 Octomvrie după calendarul cel nou; 2. Tot în ziua aceasta s’a făcut pomenirea tuturor sfinţilor din zilele dela 1 până la 13 Octomvrie şi s’au cetit şi evangheliile din Duminecile de 5 şi 12 Octomvrie; Calendarul pe care sfântul Sinod l-a introdus dela 1 Octomvrie 1924, nu e cel romano-catolic, ci tot vechiul nostru calendar Iulian al sfintei noastre biserici ortodoxe de răsărit, îndreptat în privinţa socotirii timpului mult mai bine”, explicau reprezentanții Bisericii în publicațiile periodice din toamna anului 1924.

Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial, la noul calendar, la un an de la conferinţa pan-ortodoxă de la Constantinopol (Istanbul) din 1923. Hotărârile conferinţei au provocat însă disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două la capitolul folosirii calendarelor. Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei și cea a Bulgariei au acceptat noul calendar gregorian, iar Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului au păstrat calendarul iulian, pe care îl țin și până astăzi.

Până în anul 2099, diferența dintre calendarul iulian, care nu corespunde cu cel astronomic, va fi de 13 zile, după care, decalajul va fi de 14 sau chiar 15 zile. În condițiile în care actualele biserici ortodoxe, care țin calendarul iulian, vor refuza să treacă la stilul nou, atunci Nașterea Domnului ar urma să fie prăznuită în 8 ianuarie sau chiar 9 ianuarie.

Mai mulți ani după adoptare, cei mai speriați de noua rânduială au fost locuitorii de la sate, în special cei mai tradiționaliști și care au fost informați manipulatori de mai mulți clerici despre faptul că noul calendar este, de fapt, unul catolic și că este „nefiresc și plin de primejdii”. împotrivirile la reforma calendarului s-au înregistrat mai cu seamă în Moldova, cum ar fi călugării de la Secu, Neamț și Sihăstria, în Basarabia, dar și în unele zone din Oltenia.

Amintim că, la nivel social, România Mare a trecut la calendarul gregorian în 1919, printr-un decret semnat de Regele Ferdinand I. Atunci data de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie pe stil nou. România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul nou. Motivul principal a fost că după Unirea din 1918 au apărut tot mai multe probleme legate de utilizarea calendarului, în condițiile în care Ardealul, Banatul și Bucovina foloseau deja stilul nou, iar Vechiul Regat şi Basarabia se conduceau încă după calendarul iulian, fiind necesară unificarea între provinciile istorice şi din acest punct de vedere.

În Bucovina calendarul gregorian era utilizat din 1773, iar în Transilvania – de peste trei secole. De exemplu, la începutul secolului al XX-lea, între Brașov și București era o diferență de 13 zile.

De asemenea, acest decalaj a creat un șir de probleme de comunicare și în perioada Primului Război Mondial, când autoritățile de la București și aliații francezi și englezi foloseau calendare diferite.

Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern şi extern, de consolidare şi modernizare a noului stat unitar. În România, printre cele mai afectate de menţinerea calendarului iulian erau industria şi comerţul.

Au existat intenţii privind trecerea la stilul nou şi pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar ulterior s-a stabilit ca schimbarea să aibă loc la 19 iulie 1900, dată care ar fi urmat să devină 1 august 1900. A fost înfiinţată şi o comisie cu nume mari din ştiinţa românească de la acea dată. Raportul întocmit comisie a fost prezentat în Parlament, însă proiectul de reformă s-a blocat în comisiile de specialitate.

Chestiunea a revenit în actualitate după Unirea din 1918. Transilvania și Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în vreme ce Basarabia și Vechiul Regat măsurau în continuare timpul ca pe vremea lui Iulius Cezar. Socotită după calendarul de la București, unirea Transilvaniei cu România a fost hotărâtă la Alba Iulia în data de 18 noiembrie 1918. Transilvănenii însă erau deja în prima zi a iernii calendaristice.