106 ani de la o mare victorie. În 4 august 1919, Armata Română ocupa Budapesta și oprea astfel expansiunea bolșevismului

În data de 4 august 1919, trupele române au intrat în Budapesta, capitala Ungariei, marcând una dintre cele mai spectaculoase victorii militare ale României moderne. Fără sprijin militar din partea aliaților din Antantă, Armata Română a reușit singură să cucerească o capitală inamică, un fapt unic în contextul Primului Război Mondial și al evenimentelor imediat următoare.

Victoria de la Budapesta a fost punctul culminant al unui conflict declanșat de regimul bolșevic instalat în Ungaria la începutul anului 1919. Sub conducerea lui Béla Kun, comuniștii unguri au preluat puterea și au lansat un program agresiv de recucerire a teritoriilor pierdute, printre care și Transilvania. În aprilie, armata ungară reorganizată după model sovietic a atacat trupele române din Transilvania, într-o apropiere ideologică și strategică de Rusia bolșevică, cu scopul creării unui front comun al revoluției proletare, fiind sprijinit direct de Lenin.

În fața acestei amenințări, România a fost forțată să riposteze. După mai bine de două luni de confruntări, în care armata ungară a desfășurat atacuri constante, sfârșitul lunii iulie a adus un nou asalt maghiar. De această dată, riposta română a fost decisivă: sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, trupele române au declanșat o contraofensivă fulgerătoare care a culminat cu ocuparea Budapestei.

Béla Kun a fugit în Austria, apoi în Rusia, iar visul său de a crea o punte bolșevică între Moscova și Budapesta s-a năruit. Prin această acțiune militară, România a nu doar salvat Transilvania de o nouă ocupație, ci a contribuit decisiv la stoparea extinderii comunismului în Europa Centrală.

Ocuparea Budapestei a provocat o umilință profundă naționaliștilor unguri, care vedeau în români, pe care îi disprețuiau, ca pe „valahi țărani”. Imaginea opincilor românești înfipte pe clădirea Parlamentului din Budapesta a devenit simbolul unei răzbunări istorice pentru secolele de dominație maghiară în Transilvania.

Cu toate acestea, autoritățile române nu s-au implicat în viața politică internă a Ungariei. Dimpotrivă, presa, guvernul și partidele politice au avut libertate deplină, cu o singură condiție, să nu atenteze la siguranța României sau a armatei sale.

Prin victoria din 4 august 1919, România și-a confirmat statutul de putere regională, contribuind la stabilizarea Europei Centrale și la protejarea ordinii democratice împotriva pericolului bolșevic. Este o pagină de istorie care merită cunoscută și onorată, ca un act de curaj, viziune și responsabilitate națională.