108 ani de la Congresul învățătorilor moldoveni din Basarabia, adunare ce a adus alfabetul latin și limba română în școlile din stânga Prutului

Acum 108 ani, în 25 mai 1917, la Chișinău începea o adunarea istorică ce avea să reformeze sistemul educației din Basarabia – Congresul învățătorilor moldoveni, eveniment ce a reprezentat un început de drum spre libertate, emancipare și rupere de Imperiul Rus.

La congres a participat un grup important al elitei intelectuale din Basarabia, printre care Alexei Mateevici, Pantelimon Halippa, Paul Gore și mulți alții. Adunarea, la care au participat 350 de persoane, a fost organizată timp de trei zile, până în 28 mai, iar la ea au fost admişi învăţători, preoţi, dar şi ţărani, câte unul din fiecare voloste.

Spre sfârșitul epocii țariste, în Basarabia era un nivel ridicat de analfabetizare. Doar 10,5% dintre bărbaţi şi 1,7% dintre femei erau ştiutori de carte. Această cotă redusă era întreținută și de o rusificare constantă și interzicere a culturii naționale. De asemenea, la începutul secolului XX, în administrația Basarabiei, românii moldoveni dețineau doar 11%.

Prin urmare, după revoluţia din februarie 1917 din Rusia, pe lângă revendicările politice, agrare, administrative, bisericeşti, din justiţie și armată, au apărut și primele cerinţe pentru şcoala naţională.

Dacă în cazul celorlalte aspecte, deseori, apărau conflicte și dezbateri, atunci în privința necesităţii de a avea o şcoală în limba română era o unitate în rândul majorității forţelor politice.

Problema școlilor din Basarabia a început activ să fie promovată de Partidul Naţional Moldovenesc, care a reușit să convoace, la 25 mai 1917, un congres general al învățătorilor moldoveni, după adunări locale care avuseseră loc l Chișinău și Bălți.

Unul din liderii politici ai vremii, Pan Halippa, a atacat virulent învăţământul ca instrument de rusificare, declarând că Basarabia este sătulă să hrănească diferiţi funcționari și învățători ruși. La rândul său, Vladimir Herţa expunea o platformă în care cerea „şcoală moldovenească, autonomie şi cultură pentru moldoveni”. Totuși, a fost și o pleiadă de intelectuali locali, care, deși pledau pentru o atuonomie în educație, nu își doreau ruperea de Rusia şi cu limba rusă obligatorie în școli.

În şedinţa de deschidere, președintele Partidului Național Moldovenesc, Paul Gore, a salutat mulțimea cu: „Fraţi români, viitori luminători ai neamului nostru!”. Chiar dacă acest salut avea să-i deruteze pe mulți învățători, care se temeau să nu fie cumva acuzați de trădare și adeziune la „politicile românești naționaliste”, cu un discurs înflăcărat, emoționant și explicativ a venit poetul Alexei Mateevici.

„Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toți sunt uniți asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alții – cei mai puțini – români. Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. Frații noștri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi! Asta nu însemnează separatism, căci și cei din Transilvania, și cei din Bucovina și cei din America se numesc tot români. Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niște nenorociți rătăciți. Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să li-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumina dreaptă”, a declarat de la tribuna congresului Alexei Mateevici, cel care peste mai puțin de trei luni avea să se stingă la vârsta de doar 29 de ani.

Congresul s-a desfăşurat în mai multe sesiuni cu diferite tematici. Ideile principale începutul anului școlar pentru fiecare copil de la vârsta de 7 ani, în toate gimnaziile materiile să fie predate din clasa întâi în limba română, același lucru fiind valabil și pentru seminarele teologice.

Unul din aspectele cele mai dezbătute a fost cel legat de problema alfabetului, mai mulţi învăţători manifestând rezistenţă şi chiar împotrivire faţă de alfabetul latin. În cele din urmă, congresul a adoptat rezoluţia ca în şcoala moldovenească să se introducă alfabetul latin „care va fi întrebuinţat în cărţile didactice cât şi în scris”.

Congresul a mai discutat problema cărţilor din şcoală, a conducerii învăţământului moldovenesc, a deschiderii şcolilor moldoveneşti peste Nistru, înfiinţarea cursurilor de instruire pentru învăţători, editarea unui ziar pedagogic, înfiinţarea bibliotecilor în limba română, a grădiniţelor de copii, iar limba prin care se va desfăşura învăţământul să fie cea moldovenească.

După congres, în iunie 1917, Adunarea zemstvei guberniale a aprobat deja un buget pentru cursurile de instruire a învăţătorilor moldoveni și la care au luat parte peste 200 de învăţători, fiind angajaţi conferenţiari şi dintre românii transilvăneni şi bucovineni refugiaţi în Basarabia.