112 ani de la nașterea marelui gânditor creștin Nicolae Steinhardt, evreul care l-a descoperit pe Hristos în temnițele comuniste

Astăzi se împlinesc 112 ani de la nașterea lui Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai profunzi și rafinați autori creștini din istoria literaturii Române. Născut într-o familie de evrei de religie mozaică, el s-a convertit la religia creştin-ortodoxă în închisoarea de la Jilava, iar după eliberarea din detenție s-a călugărit, devenind cunoscut și ca monahul de la Rohia. Este creatorul unei opere unice în literatura română, „Jurnalul fericirii”, rămasă posterităţii drept „testamentul” său literar.

În închisoare, Nicolae Steinhardt a fost botezat de părintele Mina Dobzeu, monah basarabean și mare duhovnic, care l-a primit în patul lui din prima zi în care Steinhardt a fost aruncat în celula supra-aglomerată de la Jilava.

„Părintele Mina, fără a-și scoate mantaua, dă buzna la singura căniță din cameră – e o căniță roșie, cu smalțul sărit, năclăită și respingătoare – și o umple cu apă viermănoasă proaspăt adusă”, rememorează Steinhardt în jurnalul său. „De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul șterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă și duh rapid”.

Nicu-Aurelian Steinhardt s-a născut în data de 29 iulie 1912 în familia inginerului și arhitectului Oscar Steinhardt.

A studiat la Liceul „Spiru Haret”, avându-i colegi pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat și Marcel Avramescu.

În 1934 a absolvit Facultatea de Drept din București și în 1936 a devenit doctor în drept constituțional cu tema „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit”. Tot în 1934 a publicat primul său volum, intitulat „În genul… tinerilor” și a fost admis în Baroul de Avocați Ilfov.

Timp de doi ani a călătorit prin mai multe țări din Europa, precum Anglia, Franța, Elveția și Austria. În 1939 a revenit în țară și s-a angajat redactor la „Revista Fundaţiilor Regale”, fiind colaborator la mai multe reviste: „Revista burgheză”, „ Libertatea”, „Universul literar” și altele.

După Al Doilea Război Mondial nu a colaborat cu regimul totalitar instaurat în România și a suferit marginalizarea.

În data de 31 decembrie 1959 este convocat de Securitate şi i se cere să fie martor al acuzării lui Constantin Noica. A refuzat şi a fost condamnat în „Lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.

După mai multe experiențe mistice trăite alături de mărturisitorii creștini încarcerați la Jilava, Nicolae Steinhardt s-a convertit la Ortodoxie, fiind botezat în 15 martie 1960 de ieromonahul Mina Dobzeu.

În august 1964, a fost eliberat după 5 ani de pușcărie și a intrat mai târziu în monahism la Mănăstirea Rohia (16 august 1980). A plecat la Domnul în 29 martie 1989, înainte de căderea comunismului.

A lăsat posterității o serie de cărți despre spiritualitatea creștină, însă volumul „Jurnalul Fericirii” este emblematic pentru personalitatea lui Nicolae Steinhardt. Cartea a fost tradusă în italiană, spaniolă, engleză, portugheză, greacă, maghiară, ebraică, franceză și germană.