Now Reading: 135 de ani de la nașterea lui Perpessicius, cel mai valoros editor și cercetător care și-a dedicat viața operei lui Eminescu
- 01
135 de ani de la nașterea lui Perpessicius, cel mai valoros editor și cercetător care și-a dedicat viața operei lui Eminescu
135 de ani de la nașterea lui Perpessicius, cel mai valoros editor și cercetător care și-a dedicat viața operei lui Eminescu
Astăzi se împlinesc 135 de ani de la nașterea criticului și istoricului literar Dumitru Panaitescu, cunoscut sub pseudonimul Perpessicius, unul dintre cei mai importanți cercetători și editori ai operei lui Mihai Eminescu. Timp de decenii, acesta s-a dedicat descifrării, ordonării și publicării manuscriselor poetului, într-o muncă migăloasă, îngreunată de rănile suferite în Primul Război Mondial și de pierderea treptată a vederii.
Dumitru Panaitescu s-a născut la 21 octombrie 1891, la Brăila, la doi ani după moartea lui Mihai Eminescu. A studiat la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1914, cu o licență în filologie romanică. A debutat în literatură în 1911, iar pseudonimul Perpessicius, sub care avea să devină cunoscut, a început să-l folosească în 1915. Numele este asociat cu ideea de om deprins cu suferința.
Experiența războiului avea să-i marcheze profund viața. Mobilizat pe front în Primul Război Mondial, a fost rănit în 1916 și a rămas invalid de mâna dreaptă. Cu toate acestea, și-a continuat activitatea literară, lucrând ca profesor, critic și istoric literar, poet și eseist.
Cea mai importantă contribuție a sa rămâne însă editarea operei lui Mihai Eminescu. Începând din 1933, Perpessicius s-a dedicat cercetării celor peste 15.000 de pagini de manuscrise lăsate de poet. Scrise adesea mărunt, cu numeroase tăieturi, ștersături și variante, acestea necesitau o muncă minuțioasă de descifrare și comparare, pentru a reconstitui evoluția textelor și a reda cât mai fidel creația eminesciană.
Cercetătorul a lucrat folosindu-se de mâna stângă, în condițiile în care își pierduse funcționalitatea mâinii drepte pe front. În același timp, vederea i s-a deteriorat treptat, ceea ce a făcut și mai dificilă examinarea manuscriselor.
Munca sa s-a concretizat în primele șase volume ale ediției critice „Opere”, publicate între 1939 și 1963. Acestea cuprind poezia antumă și postumă a lui Eminescu, variante ale textelor, note și adnotări care permit urmărirea procesului de creație al poetului. Pentru această contribuție, Perpessicius a primit Premiul de Stat în 1954.
Criticul literar Mircea Eliade remarca amploarea cercetărilor consacrate lui Eminescu, afirmând că s-a scris „o bibliotecă întreagă” despre poet. Mai puțin cunoscută publicului larg este însă munca editorilor care au făcut posibilă publicarea și înțelegerea unei opere atât de vaste și complexe.
Perpessicius și-a dorit să ducă la bun sfârșit editarea întregii opere eminesciene, însă starea sănătății și dificultatea cercetării nu i-au permis să-și împlinească integral proiectul. Continuarea muncii sale a revenit altor eminescologi, între care Petru Creția și Dimitrie Vatamaniuc, care au contribuit la dezvoltarea și finalizarea ediției.
Pe lângă activitatea dedicată lui Eminescu, Perpessicius a publicat volume de critică literară, poezie și eseuri, a colaborat cu numeroase reviste și a elaborat manuale școlare împreună cu alți reputați filologi. A fost director al Muzeului Literaturii Române și al revistei „Manuscriptum”, contribuind la promovarea cercetării literare și a patrimoniului manuscris.
Dumitru Panaitescu Perpessicius a murit la București, la 29 martie 1971. A rămas în istoria literaturii române nu atât prin propria creație poetică, cât prin efortul de a reda posterității opera lui Eminescu într-o formă fundamentată științific. Munca sa a transformat editarea manuscriselor eminesciene într-un reper al cercetării literare românești.
Precizăm că scriitorul și academicianul Titu Maiorescu a fost cel care pus bazele eminescologiei în anul 1889 prin publicarea studiului de referință „Eminescu și poeziile lui”. Aceasta a fost prima lucrare de exegeză, analiză și interpretare critică a operei eminesciene, Maiorescu fiind și cel care a îngrijit prima ediție de „Poesii”, în anul 1883. Ulterior, alți critici importanți, precum George Călinescu, prin monumentala lucrare „Viața lui Mihai Eminescu” din 1932, au contribuit fundamental la domeniu înaintea proiectului de anvergură al lui Perpessicius.
