146 de ani de la nașterea Mitropolitului Visarion Puiu, ctitorul Catedralei eparhiale din Bălți și primul episcop al Hotinului

În urmă cu 147 de ani, apărea pe lume cel care avea să devină Mitropolitul Visarion Puiu, tot el primul episcop al Hotinului, astăzi Episcopia de Bălți a Mitropoliei Basarabiei. El este cel care a ctitorit Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți, ocupată în prezent de Eparhia de Bălți și Fălești, subordonată Patriarhiei Moscovei și condusă episcopul românofob Marchel.

Născut la Paşcani, județul Suceava, pe 27 februarie 1879, Visarion Puiu, pe numele de botez Victor, a fost primul din cei trei copii ai lui Ioan şi Elena Puiu. Tatăl său era fiul preotului Ioan Puiu din Girov-Neamţ, iar mama sa era din Roman, fiica negustorului Neculai Miron.

A urmat cursurile la Seminarul teologic din Roman şi Iaşi, mai apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a obţinut titlul de licenţiat în anul 1905. În acelaşi an, la 22 Decembrie 1905, a intrat în cinul monahal, iar trei zile mai târziu a fost hirotonit diacon, pe seama Capelei Române din Paris.

La 6 decembrie 1908, a fost hirotonit preot în catedrala episcopiei din Galaţi, iar la 1 ianuarie 1909, a fost ridicat la rangul de arhimandrit, iar 1 aprilie al aceluiași an a fost numit director al Seminarului Teologic din Galaţi şi Arhimandrit de Scaun al Eparhiei Dunării de Jos.

La 1 septembrie 1918, după Unirea Basarabiei cu România, a preluat conducerea Seminarului Teologic din Chişinău, iar în 1 noiembrie al aceluiaşi an, a fost numit Exarh al mânăstirilor din Basarabia. În martie 1921, a fost ales Episcop al Argeşului, iar la 25 Martie este hirotonit arhiereu, de către Mitropolitul Primat Miron Cristea, în catedrala mitropolitană din Bucureşti, în aceeaşi zi fiind recunoscut şi de către Regele Ferdinand I al României.

La 27 Martie a fost instalat în scaunul episcopal de la Curtea de Argeş, unde va păstori doi ani. De aici a trecut în scaunul de episcop al Hotinului (13 Martie 1923), unde a păstorit până în 1935.

Ca episcop al Hotinului s-a ocupat de bună organizare a Bisericii şi a clerului. Prin purtarea sa de grijă în raza episcopiei, care cuprindea judeţele Bălţi, Soroca şi Hotin, au fost construite şi renovate o mulţime de lăcaşuri, printre care şi cele din oraşul Bălţi. Noua Eparhie nu dispunea de fonduri şi de sediu, noul episcop mulţumindu-se, timp de aproape un deceniu, cu o gazdă particulară. Prin colectarea jertfelor de pe teritoriul întregii eparhii şi prin contribuţia Ministerului Cultelor se finalizează construcţia bisericii de pe lîngă închisoare, începută în 1915, aceasta devenind cea de-a doua biserică din oraşul Bălţi.

Graţie eforturilor lui Visarion Puiu a fost înfiinţată şi o tipografie, unde pe parcursul anilor au fost editate cărţi pentru credincioşi, foi duminicale şi ziarul eparhiei. În anul 1924 se sfinţeşte piatra de temelie a Catedralei ,,Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, iar în 1926 se începe construcţia Bisericii ,,Cuv. Parascheva” şi a reşedinţei episcopale. Sub îndrumarea arhitecţilor veniţi din Regat, cu mari osteneli şi cheltuieli, aceste construcţii au fost finalizate şi sfinţite în 1934 – fapt remarcabil şi deosebit de important pentru istoria Bisericii noastre.

La 17 Octombrie 1935, Visarion Puiu a fost ales Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei. După cum însuşi ar fi mărturisit, în urma unui conflict cu Regele Carol al II-lea, a fost obligat să se retragă la o mânăstire. După începutul războiului, a fost numit Mitropolit pentru regiunile din Transnistria, fapt pentru care după război a fost condamnat la moarte.

Sfârşitul războiului l-a prins în Croaţia, unde, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Române, participase la hirotonia unui episcop pentru croaţii ortodocşi. Mitropolitul era sigur că, după război, ruşii îl vor condamna la moarte. S-a despărţit de însoţitorii săi cu cuvintele: „Voi puteţi să vă întoarceţi acasă, căci n-aţi făcut nimic, pentru care să fiţi pedepsiţi. Vouă nu vi se întâmplă nimic”. Unele surse spun că a trăit vremelnic în Austria (Viena), în Germania, în Elveţia, în Italia (Veneţia),  în sudul Franţei (Draguignan), o perioadă scurtă de timp în Auvergne (Saint Germain), până când s-a stabilit definitiv în localitatea Viels Maisons aflată la 96 km de Paris.

În 1948, românii ortodocşi din Franţa se organizează bisericeşte în Episcopia Ortodoxă Română din Europa Apuseană, cu reşedinţa la Paris, avându-l ca întâistătător pe  Mitropolitul Visarion Puiu.

În ziua de 10 august 1964 s-a stins din viaţă, la vârsta de 85 de ani. Pe mormântul său este scris sugestiv un fragment dintr-un psalm: „La raul Vavilonului, acolo am sezut si am plâns…”.