Now Reading: 158 de ani de la aprobarea Abecedarului lui Ion Creangă, manualul de succes ce i-a adus marelui clasic bani pentru Bojdeuca din Iași
- 01
158 de ani de la aprobarea Abecedarului lui Ion Creangă, manualul de succes ce i-a adus marelui clasic bani pentru Bojdeuca din Iași
158 de ani de la aprobarea Abecedarului lui Ion Creangă, manualul de succes ce i-a adus marelui clasic bani pentru Bojdeuca din Iași
Se împlinesc astăzi 158 de ani de la aprobarea Abecedarului lui Ion Creangă, una dintre lucrările care au contribuit la modernizarea învățământului românesc și la generalizarea alfabetului latin. Manualul, conceput pentru elevii din clasa I și bazat pe o metodă nouă de scriere și citire, avea să devină una dintre cele mai cunoscute și răspândite cărți didactice ale epocii și să-i aducă lui Creangă un câștig considerabil.
Apariția Abecedarului trebuie privită în contextul transformărilor prin care trecea învățământul românesc după Unirea Principatelor. Autoritățile urmăreau uniformizarea și modernizarea manualelor școlare, iar introducerea alfabetului latin în locul celui chirilic devenea tot mai importantă atât în școli, cât și în administrație. În acest proces se înscrie și activitatea societății „Junimea”, întemeiată la Iași de Titu Maiorescu și alți intelectuali ai vremii, care urmăreau inclusiv modernizarea limbii și culturii române.
În acest context, un grup de institutori format din Ion Creangă, C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu a elaborat lucrarea intitulată „Metodă nouă de scriere și cetire pentru usul clasei I primară”. Prima ediție a apărut la Iași, pe 8 iulie 1868, cu sprijinul „Societății pentru învățătura poporului român”, într-un tiraj de 4.000 de exemplare. La doar câteva luni de la apariție, Abecedarul a fost aprobat și adoptat oficial ca manual pentru clasa I din școlile primare, prin decizia Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor din 11 septembrie 1868.
Inițial, lucrarea fusese propusă spre publicare societății „Junimea”, care a acceptat-o. Tipografia Junimii nu dispunea însă de un corp de literă caligrafică necesar pentru învățarea scrisului de mână, astfel că autorii s-au adresat „Societății pentru învățătura poporului român” din Iași. Societatea a analizat manualul și a recomandat tipărirea acestuia.
În 1876, manualul avea să fie aprobat și prin decret domnesc, în timpul domnitorului Carol. Abecedarul propunea o metodă considerată modernă pentru acea perioadă. Cartea era împărțită în trei părți și se încheia cu rugăciuni și tabele aritmetice. Prima parte, intitulată „Litere mici de scrisu și de tipariu – Cuvinte une-silabe și propuseciuni”, era împărțită în 23 de „lecțiuni”. Primele zece erau consacrate învățării literelor mici ale alfabetului latin, iar următoarele tratau grupuri de litere și elemente necesare formării silabelor și pronunțării, inclusiv consoanele „nedespărțibile”, i și u semivocalice în diftongi și triftongi și grupurile ce, ci, ge și gi.
Manualul nu se limita însă la alfabet și exerciții de citire. Printre textele incluse se numărau și rugăciuni precum „Simbolulu Credinței”, „Cuvine-se cu adevărat” sau rugăciunile citite „de la Înviere și până la Înălțare”, precum și tabele aritmetice.
Succesul Abecedarului a fost rapid și de proporții pentru acea perioadă. Cartea a fost difuzată în întregul Regat și a fost folosită inclusiv ca suport de curs pentru instruirea adulților în armată. La ediția a cincea, publicată în 1871, tirajul ajunsese la 36.000 de exemplare, un record pentru acele vremuri. În una dintre edițiile ulterioare, Creangă a inclus și povestea „Ursul păcălit de vulpe”.
Manualul avea să fie reeditat de 23 de ori, până în 1893. În anul morții lui Ion Creangă, 1889, Abecedarul fusese tipărit în peste 500.000 de exemplare, ceea ce demonstrează amploarea succesului său și interesul pentru noua metodă de predare a scrisului și cititului.
Succesul comercial al cărții a avut și beneficii directe pentru viața lui Creangă. Veniturile obținute din drepturile de autor i-au permis să-și cumpere o casă. În iunie 1879, scriitorul a achiziționat căsuța din mahalaua Țicău din Iași, devenită ulterior celebră sub numele de Bojdeuca lui Ion Creangă. Câștigurile obținute din Abecedar i-au oferit, astfel, o anumită independență financiară și posibilitatea de a trăi din propria muncă intelectuală.
Încurajat de succesul manualului, Creangă a continuat să scrie lucrări didactice, tot în colaborare cu colegii săi institutori. Printre acestea s-au numărat „Învățătorul copiilor”, „Carte de cetire în clasele primare de ambele secse”, „Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică” și „Geografia Județului Iași”.
Prin răspândirea sa fără precedent și prin metoda de predare propusă, Abecedarul lui Ion Creangă a depășit statutul unei simple cărți școlare. Timp de decenii, manualul a fost utilizat pe scară largă și a devenit una dintre lucrările care au însoțit procesul de modernizare a școlii românești și de consolidare a scrisului cu alfabet latin.
Pentru Ion Creangă, Abecedarul a reprezentat însă mai mult decât o contribuție la reforma învățământului. A fost prima sa mare reușită editorială și una dintre lucrările care i-au oferit scriitorului nu doar notorietate, ci și independența materială necesară pentru a-și urma propriul drum literar.
