16 ani fără Grigore Vieru, poetul liric al neamului românesc care a unit generații și a fost un pilon de rezistență al culturii între Prut și Nistru

Astăzi se împlinesc 16 ani de la moartea tragică a poetului Grigore Vieru, iubitorul de limbă și de neam, poetul cu o sensibilitate mare care a unit generații și s-a dedicat, prin poezii, atât copiilor, cât și adulților. Grigore Vieru s-a stins din viață în 18 ianuarie 2009, la vârsta de 73 de ani, după ce a fost implicat într-un grav accident rutier, în apropiere de Chișinău, după ce venea de la Cahul de la un eveniment cultural dedicat poetului Mihai Eminescu.

Accidentul a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, pe drumul Chișinău – Hâncești, în preajma satului Dănceni. Automobilul în care se afla poetul s-a izbit violent de suportul unui panou de publicitate. Grigore Vieru a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău într-o stare gravă. La două zile de la accident, s-a stins din viață, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Grigore Vieru a fost înmormântat în 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armenească. Ziua de 20 ianuarie a fost declarată zi de doliu, iar drapelele de stat fiind coborâte în bernă.

Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 pe malul Prutului, în satul Pererâta, actualul raion Briceni, pe atunci județul Hotin, România. Poetul a debutat în 1957, find student, cu o plachetă de versuri pentru copii. În 1968, Grigore Vieru a lansat volumul de versuri lirice „Numele tău”, prefațat de Ion Druță.

Poetul este și autorul cunoscutului Abecedar „Albinuța”, apărut în 1970, în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru. În 1982, este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu Gopo, fiind un proiect comun dintre Uniunea Sovietică și România. Textele pentru cântece au fost semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii – „Diploma de Onoare Andersen”.

La sfârșitul anilor ‘80 ai secolului trecut, încă pe timpul când era deputat în Sovietul Suprem de la Chișinău, Vieru a fost avangarda Mișcării de Eliberare Națională. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se afla printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, la care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.

În 1989, Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace. În 1996, Grigore Vieru este decorat cu Ordinul Republicii. În 1997, Editura Litera din Chișinău lansează volumul antologic „Acum şi în veac”, iar trei ani mai târziu Vieru este decorat cu Medalia guvernamentală a României „Eminescu” – 150 de ani de la naștere.

În prezent, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași, precum și zeci de instituții publice și educaționale poartă numele poetului Grigore Vieru. În februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică din capitală. Poetul a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Amintim, acum câteva luni, în 26 octombrie 2024, s-a stins din viață și soția regretatului poet, Raisa Vieru, cea, care în semn de omagiu pentru Grigore Vieru, i-a dedicat două volume: „Un discipol al lui Orfeu” și „Omul duminicii”, în care a adunat eseuri, însemnări, amintiri ale prietenilor şi colegilor de breaslă, reflecţii asupra creaţiei poetului, însemnări, articole din presă și discursuri publice ţinute după moartea sa.