90 de ani de când rămășițele pământești ale domnitorului Dimitrie Cantemir au fost aduse în România

Acum 90 de ani lua sfârșit misiunea diplomatică româno-sovietică de predare autorităților de la București a osemintelor marelui domnitor Dimitrie Cantemir, găsite în 1935 în urma distrugerii de către comuniști a Bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Moscova, ctitorită de marele cărturar, acolo unde a fost înmormântat atât domnitorul, cât și soția sa Casandra, fiul Antioh și fiica Maria.

În 14 iunie 1935, în portul Constanța a sosit, de la Odesa, vasul „Prințesa Maria”, care aducea, de la Moscova, o încărcătură foarte prețioasă pentru români: siciriul de aramă cu rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir. De asemenea, au fost aduse și câteva arhive din Tezaurul României, care a fost trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial – registre contabile ale unor bănci, state de servicii ale funcționarilor Ministerului Agriculturii, bancnote românești tipărite în 1917 la Moscova, dar niciun document istoric.

Printre cei care au așteptat transportul, erau ministrul de Externe, Nicolae Titulescu și Nicolae Iorga, istoricul remarcabil și omul politic care a depus cel mai mult efort pentru readucerea osemintelor. În data de 16 iunie, rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir au fost transportate cu un tren special la Iași, făcând scurte staționări la Buzău, Râmnic, Focșani, Bârlad și Vaslui, fiind întâmpinat în fiecare oraș cu onoruri militare și slujbe religioase. La Iași, sicriul a fost depus, în urma unei ceremonii speciale, cu 101 salve de tun și serviciu divin, la Biserica Trei Ierarhi.

Ilustrul domnitor al Moldovei, cărturar și om politic Dimitrie Cantemir a murit la nici 50 de ani răpus de diabet pe moşia sa Dimitrievka, din actuala regiune Oriol din Rusia, în 1723, țară în care s-a retras după domnia sa din 1711.

Cărturar de formație enciclopedică, Dimitrie Cantemir, este cel mai important promotor al umanismului și preiluminismului românesc din secolele XVII-XVIII. De copil a studiat limbile latină, greacă și slavonă, ajungând ulterior să stăpânească turca otomană, italiana, rusa și chiar farsi și araba. A studiat arta, teologia, strategia militară și istoria.

Aflat la Constantinopol, la Înalta Poartă, ca zălog (garanție) pentru loialitatea tatălui său, își continuă studiile la „Academia Grecească a Patriarhiei”, cunoscând lumea musulmană, înțelepciunea arabă, credințele și limbile orientale, devenind astfel primul român orientalist. 

În 1711, după ce a fost înfrânt pe Prut de turci în Lupta de la Stănileşti, ţinutul Fălciu, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier personal al lui Petru cel Mare şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică, participând și în campaniile militare ale țarului din sud, în Persia, în regiuni ale actualului Azerbaidjan și Iran. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. 

Cărturarul Dimitrie Cantemir este primul român care în 1 august 1714 devine membru al unui înalt for ştiinţific internaţional, Academia din Berlin. Titlul i-a fost conferit pe când avea 40 de ani, la doar câțiva ani după ce plecase din Moldova și s-a stabilit pe moșiile oferite de țarul Petru al Rusiei.

A fost cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român. Printre operele sale remarcabile se numără „Divanul sau Gâlciava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul”, scrisă în limbile română și greacă, tipărită la Iași în 1698, „Icoana de nezugrăvit a științei sacrosante”, ”Istoria ieroglifică”, scrisă la Constantinopol în română, „Istoria Creșterii și Descreșterii Imperiului Otoman”, „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor” și ”Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), scrisă în latină, între anii 1714 și 1716, când trăia în Rusia.

Dimitrie Cantemir a fost căsătorit cu fiica domnitorului Țării Românești Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria şi Antioh, viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir, care a decedat în 1744.