Șefa statului, Maia Sandu, a mers sâmbătă la Kiev, la invitația liderului ucrainean, Volodimir Zelenski, care azi își sărbătorește ziua de naștere. În comunicatele Președinției vom vedea, cel mai probabil, mesajul de felicitare: „La mulți ani, dle Zelenskyy!”, așa cum e transcris, la Chișinău, cu o insistență infantilă, numele dușmanului nr. 1 al Moscovei. Cel mai mult în această prostie „perseverează” Președinția, care nu încetează să expedieze aproape zilnic texte cu „Kyiv” și „Zelenskyy”.
Numele și toponimele ucrainene și rusești sunt transcrise, în mare parte, sau preluate din engleză greșit, neadaptate unor reguli simple ale scrierii românești. Una dintre aceste norme ne spune că în transcrierile numelor sau toponimelor din alfabetele limbilor slave scrise cu cunoscutele nouă semne chirilice nu se folosește „y”, precum nici literele x, q sau w.
Astfel, orice transcriere, de exemplu din rusă sau ucraineană, se va face prin respectarea cu strictețe a criteriului grafic, nu cel al pronunției, adică cel fonetic, sau cum ne dictează „corectitudinea politică” sau imaginațiile cuiva. Niciodată nu vom scrie „Zelensky” sau, și mai grav, „Zelenskyy” (dublarea acestui „y grec” nefiind specifică nici măcar limbii engleze). Terminațiile adjectivale în numele proprii rusești și ucrainene „ий”, care conține acel cunoscut „i scurt”, trebuie ignorate și transcrise simplu, cu un singur „i”. Nu prea cred că cei de la Președinție, după o scurtă lectură a lui Dostoievski, sau după o simfonie a lui Ceaikovski, îi vor scrie pe cei doi clasici – Dostoievskyy sau Ceaikovskyy. Aceleași reguli sunt valabile și pentru toponimul Kiev, pe care, în niciun caz, nu îl vom scrie Kyiv. Printr-un eveantual compromis, poate fi adaptată forma Kiiv, dar nicidecum Kyiv.
Apropo, nu-și au locul în transcrierile din rusă sau ucraineană nici „ch” sau „sh”, pe care, lejer, le înlocuim cu „ce”, „ci” și „șe” „șa” sau „și”. Așadar, vom scrie Cerkasî și nu Cherkassy, Șeremetievo, nu Sheremetyevo. De asemenea, în cazul numelor proprii vom folosi „ghe” și „ghi”, cum ar fi în cazul Serghei sau Ghenadi, nicidecum Sergey, Genadi sau Genady.
Instituțiile statului trebuie să înțeleagă că această tradiție, înrădăcinată deja, de adaptare mecanică a unor norme ale limbii române la niște reguli mecanice și fără argumente, de obicei, influențate de limba engleză, te poate duce într-un șanț mai adânc, așa încât ai tăi, de acasă, să nu te mai înțeleagă sau, în general, să nu te mai bage în seamă.
