Now Reading: Acum 108 ani demisiona Guvernul lui Alexandru Marghiloman, cu câteva săptămâni înainte de Marea Unire
- 01
Acum 108 ani demisiona Guvernul lui Alexandru Marghiloman, cu câteva săptămâni înainte de Marea Unire
Acum 108 ani demisiona Guvernul lui Alexandru Marghiloman, cu câteva săptămâni înainte de Marea Unire
La 24 octombrie 1918, acum 108 ani, Guvernul condus de Alexandru Marghiloman își încheia mandatul, într-un moment decisiv pentru istoria României. Țara se pregătea să reintre în Primul Război Mondial de partea Antantei, după ce, în primăvară, fusese constrânsă să accepte o pace dezavantajoasă cu Puterile Centrale. Peste câteva săptămâni, la 1 decembrie 1918, avea să fie proclamată Unirea Transilvaniei cu România, după unirea Basarabiei și Bucovinei cu Regatul României.
Conducerea Guvernului a fost preluată de Constantin Coandă, care a constituit un cabinet de uniunea națională, aflat la putere puțin peste o lună. Alexandru Marghiloman, lider al Partidului Conservator și unul dintre cei mai importanți oameni politici ai epocii, a preluat conducerea Guvernului la 5 martie 1918, într-o perioadă extrem de dificilă. După ieșirea Rusiei din război, în urma venirii bolșevicilor la putere, România rămăsese izolată pe frontul de est, iar armata sa se confrunta cu perspectiva unei noi ofensive a Puterilor Centrale.
În aceste condiții, Marghiloman și-a asumat conducerea unui guvern de sacrificiu, însărcinat să negocieze pacea cu Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman. Tratatul de la București, semnat în mai 1918, prevedea concesii teritoriale și economice împovărătoare pentru România. Bulgaria urma să primească Dobrogea, Austro-Ungaria obținea teritorii de-a lungul Carpaților, iar Germania își asigura avantaje economice importante, inclusiv în exploatarea petrolului românesc.
Regele Ferdinand I a refuzat însă să semneze tratatul, iar acesta nu a fost ratificat de Parlament. Prin urmare, prevederile sale nu au intrat pe deplin în vigoare. Decizia de a negocia pacea l-a compromis politic pe Marghiloman, care a fost acuzat de o parte a opiniei publice că ar fi făcut concesii excesive Puterilor Centrale. În viziunea susținătorilor săi, acceptarea păcii urmărea însă salvarea statului român de la o ocupație și mai amplă, într-un moment în care continuarea războiului devenise extrem de dificilă.
În pofida acestui context, mandatul lui Marghiloman a coincis cu un moment fundamental al procesului de făurire a României Mari. La 27 martie 1918, la doar câteva săptămâni după preluarea funcției de prim-ministru, acesta a mers la Chișinău, unde Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România. Marghiloman a fost prezent la ședința istorică și a rostit un discurs în fața deputaților, iar Guvernul său a susținut demersurile pentru integrarea provinciei în cadrul statului român.
În toamna anului 1918, situația militară din Europa s-a schimbat radical. Înfrângerile suferite de Puterile Centrale pe frontul de vest au creat condițiile pentru revenirea României în război. La 24 octombrie, regele Ferdinand a dispus schimbarea guvernului, iar generalul Constantin Coandă a fost însărcinat să formeze un nou cabinet, într-un moment în care România se pregătea să reia operațiunile militare împotriva adversarilor săi.
Noul guvern a repudiat Pacea de la București, iar la 11 noiembrie 1918, odată cu armistițiul încheiat de Germania, Primul Război Mondial s-a sfârșit pe frontul de vest. România a revenit astfel în tabăra învingătorilor, iar proiectul unirii provinciilor istorice cu Regatul României a intrat în etapa decisivă.
La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat unirea cu România. Trei zile mai târziu, la 1 decembrie, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a proclamat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, consfințind momentul fundamental al constituirii României Mari.
Alexandru Marghiloman, născut la Buzău în 1854, a rămas o figură controversată a istoriei românești, atât prin asumarea păcii separate cu Puterile Centrale, cât și prin rolul său în recunoașterea și susținerea Unirii Basarabiei cu România. A murit în 1925, la vârsta de 70 de ani.
