Acum 112 ani, într-o mahala din București, se năștea Maria Tănase, pasărea măiastră a muzicii românești

Maria Tănase, supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii românești”, rămâne și astăzi cea mai emblematică voce feminină a folclorului național. Astăzi se împlinesc 112 ani de la nașterea faimoasei artiste. Născută în 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, într-o familie modestă, Maria a crescut într-un mediu în care muzica era o prezență constantă.

Încă din copilărie, talentul ei remarcabil a atras atenția celor din jur, iar sensibilitatea sa la suferințele oamenilor simpli s-a reflectat pe parcursul întregii sale vieți. De mică, a fost atrasă de cântec și folclor, iar talentul său a fost remarcat rapid. În anii ’30 ai secolului trecut, cu o voce unică, puternică și plină de emoție, a început să aducă pe scenele orașelor mari cântecul țărănesc, cucerind publicul prin autenticitate și pasiune.

Maria Tănase a debutat în 1934 la radio, interpretând cântece populare cu o voce unică, ce a emoționat întreaga țară. A debutat și în revista Cărăbuș-Express cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de marele actor Constantin Tănase, care, în discuții private, i-ar fi spus pe un ton părintesc, dar superior, că nu poate exista „un alt Tănase mai mare pe scenă”. Totuși, consacrarea internațională a venit în 1938, când a cântat la Expoziția Universală de la Paris, în fața unor personalități de seamă. A purtat cântecul românesc și la New York, Cairo sau Istanbul, făcându-l cunoscut lumii întregi. A sfidat convenții, a rupt tipare și a adus o nouă energie folclorului. Într-o vreme în care muzica populară era adesea redusă la simple dansuri de petrecere, ea a readus în prim-plan doina și balada, cu toate trăirile lor profunde.

A fost numită „Privighetoarea României” și „Pasărea Măiastră” a cântecului românesc, iar vocea sa a devenit simbol al identității naționale. În 1939, Maria a avut onoarea de a cânta pentru Regele Carol al II-lea, consolidându-și statutul de ambasadoare a folclorului românesc.

Maria Tănase nu a fost doar o mare artistă, ci și un om cu un suflet imens. Câștigurile ei, adesea substanțiale, nu rămâneau prea mult timp în buzunarele sale. Îi plăcea să împartă tot ce avea cu cei nevoiași. Nu era bogată, dar împărțea întotdeauna ceea ce avea, demonstrând că adevărata avere a unui om stă în bunătatea și generozitatea sa. Pe lângă gesturile sale de altruism, Maria Tănase a iubit luxul, confortul și oamenii din jur, trăind fiecare moment la intensitate maximă. A experimentat iubirile pasionale, dar și momentele de singurătate și reflecție. 

Dar pentru toți, Maria Tănase rămâne simbolul cântecului românesc autentic, o legendă care a ars intens și s-a stins prea devreme. Vocea ei nu a fost doar un cântec, ci o punte între inimi, o alinare a durerilor și o celebrare a speranței ce încă pulsează în sângele acestui neam.

Maria Tănase a devenit o celebritate în momentul în care vremurile bune ale României interbelice se apropiau de sfârșit. Maria Tănase prinde ultimii ani fericiţi de dinainte de război, când se consacră în ţară și în străinătate.

Maria Tănase, marea vedetă a vremurilor, prin relaţiile ei, prin oamenii alături de care trăia, prin influenţa ei, nu avea cum să scape din furtuna care prinsese milioane de oameni. Legionarii au urât-o, regimul Antonescu a supravegheat-o și a încercat să o folosească, iar comuniștii au persecutat-o sistematic. Istoria mare, a unei societăţi care trece rapid de la libertate la dictatură, de la pace la război, este regăsită în viaţa Mariei Tănase.

Artista nu a mai apucat libertatea de a spune și de a cânta tot ceea ce ar fi vrut, așa cum o făcea la începutul carierei. Dar va rămâne liberă, spre disperarea celor care au vrut să o înregimenteze ideologic.

Securitatea Poporului a iniţiat, în 1953, verificarea oficială a cântăreţei, suspectată de spionaj. Familiei Tănase-Papadopolu i s-au montat microfoane în casa frecventată de „elemente dubioase”.

Comuniștii au încercat să reducă la maximum uriașa ei personalitate și anvergură artistică. Au încadrat-o pe post de cântăreaţă lirică cu leafă fixă și normă. Pe lângă normă, avea și alte obligaţii obștești-proletare, precum cea de a cânta și juca pe la întreprinderi, iar după, de a participa la discuţii colective critice cu muncitorii despre piesele muzicale sau de teatru interpretate. Îi controlau repertoriul și nu i s-a permis să mai plece în turnee în străinătate.

Maria Tănase se stinge din viață în 22 iunie 1963, la doar 49 de ani, într-un salon al Spitalului Fundeni din București. Avea cancer pulmonar în stadiu terminal, boală pe care a ascuns-o cu stoicism, continuând să urce pe scenă până când trupul nu a mai putut ține pasul cu sufletul.

Boala i-a fost descoperită târziu, în 1962, iar de atunci viața ei s-a transformat într-o cursă contracronometru. Cu toate acestea, nu și-a pierdut demnitatea. A refuzat mila, a urât compătimirea și, mai presus de orice, a iubit scena până în ultima clipă.