Now Reading: Acum 82 de ani, Churchill și Stalin conveneau asupra „acordului de procentaj”, înțelegerea ce delimita influența în Europa de Sud-Est, inclusiv în România
- 01
Acum 82 de ani, Churchill și Stalin conveneau asupra „acordului de procentaj”, înțelegerea ce delimita influența în Europa de Sud-Est, inclusiv în România
Acum 82 de ani, Churchill și Stalin conveneau asupra „acordului de procentaj”, înțelegerea ce delimita influența în Europa de Sud-Est, inclusiv în România
Acum 82 de ani, în 9 octombrie 1944, soarta României și a altor state din Europa de Sud-Est era discutată la Moscova de premierul britanic Winston Churchill și dictatorul sovietic Iosif Stalin. Într-o înțelegere informală, devenită cunoscută drept „Acordul de procentaj”, cei doi au schițat împărțirea influenței politice în această regiune a Europei. României, care în vara din 1944 pierduse Basarabia și Bucovina de Nord, dar tocmai își elibera Transilvania de Nord, îi revenea o perspectivă sumbră ce stabilea o influență sovietică de 90% și doar 10% pentru celelalte puteri. Grecia, în schimb, era rezervată în proporție de 90% sferei britanice, cu acordul Statelor Unite.
Discuțiile au avut loc într-un moment critic al războiului, când Armata Roșie înainta spre vest, iar Moscova își consolida controlul asupra Europei de Est. Churchill a mers în capitala sovietică pentru a negocia cu Stalin viitorul regiunii și pentru a-și apăra interesele britanice, în special în Grecia. În privința României, deja aflată de mai bine de o lună sub ocupație sovietică, premierul britanic era dispus să accepte preponderența Moscovei.
Împărțirea a fost consemnată pe o simplă foaie de hârtie. Potrivit procentelor notate de Churchill și prezentate lui Stalin, România urma să intre în proporție de 90% în sfera sovietică și de 10% în cea a celorlalte puteri. Pentru Grecia, raportul era invers: 90% influență britanică, în acord cu SUA, și 10% sovietică. În cazul Iugoslaviei și Ungariei, influența urma să fie împărțită egal, câte 50% pentru fiecare parte, în timp ce Bulgaria era repartizată în proporție de 75% sferei sovietice și 25% celorlalte puteri.
Stalin ar fi marcat documentul cu un semn de aprobare. În memoriile sale, Churchill a relatat că, privind procentele, s-a întrebat dacă nu era cinic ca soarta unor milioane de oameni să fie decisă atât de simplu și a propus arderea hârtiei. Liderul sovietic i-ar fi răspuns să o păstreze. Episodul avea să devină una dintre cele mai cunoscute imagini ale diplomației marilor puteri din timpul războiului: viitorul unor națiuni întregi, redus la câteva cifre negociate în spatele ușilor închise.
Din stenograma întâlnirii din seara zilei de 9 octombrie 1944:
„Churchill anunță că ar dori, de asemenea, să abordeze o serie de probleme legate de armistițiul cu sateliții care au fost obligați de Germania să intre în război, dar care nu s-au remarcat în conflict. Unii dintre acești sateliți nu le plac deloc englezilor, alții rușilor. Churchill propune, dacă mareșalul Stalin este de acord, ca Eden și Molotov să dezbată aceste probleme. (…) Churchill afirmă că problema Ungariei este foarte importantă. El nădăjduiește că, în curând, militarii sovietici vor ajunge la Budapesta. Tovarășul Stalin răspunde că acest lucru este posibil. Churchill afirmă că sunt două țări de care Anglia este interesată în mod special. În primul rând, Grecia. El nu este îngrijorat în mod deosebit de situația României.
Într-o foarte mare măsură, România este problema rușilor, iar acordul cu România, propus de Guvernul Sovietic, a fost considerat de guvernul britanic extrem de moderat, evidențiind înțelepciunea politică a Guvernului Sovietic. Fără îndoială, acest acord va contribui la pacea generală. În ceea ce privește însă Grecia, guvernul britanic este extrem de interesat de această țară.
Guvernul britanic speră că Angliei i se va oferi posibilitatea de a avea dreptul hotărâtor de decizie în problemele grecești, așa cum are Uniunea Sovietică în România”.
Înțelegerea nu a fost un tratat internațional și nu a stabilit juridic statutul statelor vizate, însă a reflectat raportul de forțe dintre Londra și Moscova. Negocierile au continuat în zilele următoare, prin discuțiile dintre ministrul britanic de Externe, Anthony Eden, și omologul său sovietic, Veaceslav Molotov. Potrivit relatărilor istorice, ponderea sovietică în Bulgaria și Ungaria a ajuns ulterior la 80%.
Pentru România, această negociere s-a desfășurat într-un moment în care marja de decizie a autorităților naționale era deja drastic limitată. La 12 septembrie 1944, țara semnase Convenția de Armistițiu cu Aliații, iar Comisia Aliată de Control era dominată de sovietici. În timp ce marile puteri discutau procente de influență, România nu avea niciun cuvânt de spus în privința propriei sale poziții geopolitice.
Consecințele aveau să se resimtă în anii următori. Prezența Armatei Roșii și presiunea exercitată de Moscova au contribuit decisiv la instalarea regimului comunist, la marginalizarea partidelor democratice și la eliminarea treptată a opoziției politice. În 1947, monarhia a fost abolită, iar România a devenit republică populară, intrând într-o ordine politică dominată de modelul sovietic.
