Generalul Zalujnîi a publicat în The Economist 2 articole în care își prezintă viziunea de ansamblu asupra a ceea ce ar trebui să se întâmple în continuare. Presa românească a publicat niște traduceri ale unor rezumate, găsite care pe unde, nu cred că s-a ostenit careva să citească măcar articolele originale, experții și analiștii valahi și-au băgat degetele în urechi și au început să fredoneze un cântecel vesel, treaba-i bună. Tot normal, luptăm cu feicniuzurile, nu scriem noi chestii dificile.
Articolele lui Zalujnîi nu vorbesc explicit despre ofensiva eșuată, ci despre faptul că războiul din Ucraina ar fi intrat într-o fază statică, de război pozițional și de uzură. Un astfel de război pe termen lung ar fi în avantajul Rusiei care poate amenința însăși existența statului ucrainean. Ce nu spune explicit Zalujnîi este că încercarea din acest an de rupere a frontului rusesc a eșuat – dar câtă vreme vorbește despre trecerea războiului într-o fază statică e clar că s-a terminat cu „ofensiva pumn de fier” (cum o porecliseră unii exaltați de pe la noi).
Teza lui Zalujnîi este că în acest moment există paritate între forțele ucrainene și cele ruse și că Rusia se va folosi de superioritatea producției proprii de armament și muniții pentru a toca mărunt forțele ucrainene (război de uzură). Zalujnîi vine cu o primă listă de solicitări: 1. Mijloace pentru stabilirea unei dominații aeriene a forțelor ucrainene (avioane de vânătoare); 2. Drone și mijloace de război electronic pentru contracararea dronelor rusești; 3. Capacități de contracarare a artileriei ruse; 4. Tehnologie pentru distrugerea câmpurilor de mine rusești; 5. Extinderea capacităților ucrainene de pregătire a unor noi forțe, antrenarea unor noi contingente de militari.
În încheierea primului articol Zalujnîi atrage atenția că forțele ruse s-au adaptat foarte bine și rapid la tehnologia occidentală care a apărut pe frontul ucrainean, că și-a mărit capacitățile de producție și subliniază din nou faptul că un război pozițional și de uzură prezintă riscuri majore pentru Ucraina. Articolul din The Economist se încheie cu un link către o versiune extinsă de 9 pagini în format pdf sub titlul „Modern positional warfare and how to win it”.
Dincolo de recunoașterea implicită a eșecului ofensivei ucrainene, articolele lui Zalujnîi transmit o „listă de cumpărături”, ce au nevoie în continuare forțele ucrainene. Din această listă de cumpărături lipsesc tancurile și blindatele – ceea ce semnalează că armata ucraineană nu mai intenționează în perioada imediat următoare să atace, ci va încerca să se apere, să blocheze avansul trupelor ruse. Faptul că lista de cumpărături este adusă în spațiul public de Zalujnîi și nu de Zelensky poate să nu însemne nimic (sau cel mult că se încearcă aruncarea în balanță a prestigiului comandantului ucrainean, de vreme ce Zelensky este destul de „uzat” de cererile repetate de până acum) sau poate să însemne foarte mult. (Zelensky a ieșit cu o declarație în care contrazice articolele lui Zalujnîi, zice că nu e vorba de un blocaj pe front și că înțelege că unii sunt obosiți de război).
Înaintea articolului lui Zalujnîi a apărut un alt articol în The Times care prezintă o situație sumbră în anturajul lui Zelensky, unii dintre oamenii lui nu mai sunt foarte convinși că Zelensky face bine ceea ce face – articol care a stârnit o mare furie la Kiev. Azi NBC lansează știrea că SUA și UE tatonează Ucraina asupra unei eventuale începeri de negocieri de pace cu Rusia. În Congresul american nu se grăbește nimeni să aprobe noi fonduri pentru Ucraina.
Am mai spus asta: eșecul ofensivei ucrainene din vara asta arată că strategia generală „îi înarmăm pe ucraineni și ucrainenii îi alungă pe ruși” nu a funcționat. Cel mai probabil există pe la NATO și principalele capitale occidentale o listă cu costurile acestei ofensive, iar decidenții se scarpină între urechi și se întreabă dacă mai pot finanța încă o rundă de genul ăsta. Cel mai probabil nu. Lista de cumpărături a lui Zalujnîi este în esență una defensivă, omul încearcă să își apere țara – rămâne de văzut dacă și cât va primi.
Problema principală este alta: ofensiva eșuată a ucrainenilor s-a încheiat cu începerea unei ofensive ruse, care atacă orășelul Avdiivka de câteva săptămâni. Avdiivka este un satelit al orașului Donețk, le stă rușilor în coastă din 2014, cucerirea lui ar fi o lovitură de imagine pentru Moscova: ofensiva ucraineană (care a beneficiat de un PR gigantic!) se încheie cu pierderea unui oraș. Dincolo de chestiunea de imagine, cucerirea orășelului Avdiivka ar semnala faptul că armata rusă și-a păstrat capacitățile ofensive, dar mai mult – intențiile Rusiei sunt în continuare să avanseze, să cucerească noi și noi teritorii în Ucraina. Nu există pentru Kremlin o linie în Ucraina unde odată ajunși soldații ruși Putin să zică „gata fraților, am cucerit ce aveam de cucerit, hai să încheiem pacea!” În continuare principala intenție a Moscovei este demantelarea statului ucrainean în actuala sa formă (Zalujnîi spune că este pusă în pericol existența statului ucrainean și cred că știe ce zice). Altfel spus: degeaba anunță Zalujnîi un război pozițional, rușii intenționează să înainteze.
Rămâne să vedem dacă și cum vor continua țările occidentale să ajute Ucraina. Semnalul va fi dat de la Washington, în funcție de cum și când se va debloca finanțarea pentru Ucraina, abia apoi vor începe discuțiile pe noua listă de cumpărături a lui Zalujnîi, vom vedea dacă, ce și cât va primi. Posibil ca blocarea fondurilor să aibă legătură și cu o solicitare de începere a negocierilor, un mesaj occidental de genul „nu mai putem să achităm facturile, vă ajutăm să vă înțelegeți”.
În tot acest amestec de forțe Zelensky nu dorește să se abată de la politica sa generală de revenire la granițele Ucrainei dinainte de 2014 și merge pe o sârmă foarte subțire. Întreaga societate ucraineană este sub o presiune imensă, are în față încă o iarnă sub amenințarea rachetelor ruse, după aproape doi ani de război și o ofensivă eșuată. Orice se poate întâmpla la Kiev în perioada următoare.
Autor: George Damian
