ANALIZĂ | Igor Munteanu: Consiliul pentru Pace al lui Trump, cireașa de pe tortul Forumului de la Davos

Cireașa de pe tortul Forumului de la Davos este înființarea unui Consiliu pentru Pace, extins și plămădit de administrația Trump.

Organismul a apărut recent, pe baza unei Rezoluții a CS ONU 2803/2025, adoptând un cadru operațional, o cartă din 3 capitole și un obiectiv îndreptat spre refacerea păcii și reconstrucția din Fâșia Gaza. La 15 ianuarie 2026, Casa Albă a anunțat că ar putea folosi Consiliul pentru Pace în vederea rezolvării și a altor crize internaționale, cu referință specifică la războiul din Ucraina. La Davos, Trump intenționează să extindă componența acestui organism prin invitații nominale transmise unor lideri de stat și prin declanșarea unei ofensive care ar putea avea consecințe largi asupra ONU și multilateralismului, așa cum a funcționat după Al Doilea Război Mondial.

Să analizăm câteva aspecte:

1. Dashboard: Board of Peace este un consiliu propus de Trump pentru Gaza, cu mandat ONU până în 2027. În conceptul promovat de Casa Albă, Trump este președintele acestui organism pe viață, cu drept de veto final asupra oricăror decizii luate în cadrul său. Fiecare membru care acceptă să facă parte din Consiliu achită o taxă de 1 miliard USD pentru un loc permanent. Până în acest moment au confirmat participarea: Argentina, Ungaria, Maroc, Canada. Ca punct de pornire, Consiliul are un board executiv: Kushner, Blair, Rubio.

2. Modelul de acțiune pentru Consiliu include 3 elemente: demilitarizare, forță internațională de stabilizare (ISF) și supraveghere executivă. Autorii pun accent pe investiții private și decizii rapide, luate cu majoritate de voturi, dar cu veto final al președintelui Trump, precum și pe extinderea acestui model (Gaza) la conflicte globale (Ucraina). În plus, modelul include zone-tampon israeliene, recunoașterea Ierusalimului drept capitală a statului Israel și schimb de informații (intel sharing) cu aliații americani. Însă modelul aplicat în Gaza denotă preferința SUA de a trata criza fără palestinieni, care nu îl susțin, dar și opoziția fățișă a Israelului față de invitația făcută Turciei și Qatarului de a contribui la rezolvarea conflictului. Este evident: succesul în Gaza ar schimba jocul global. Eșecul ar slăbi SUA.

3. Consiliul pentru Pace propus de Trump urmează principiul „pace prin forță” și logica Strategiei de Securitate a SUA (NSS 2025), ocolind ONU pentru agilitate, dar creând o presiune fără precedent asupra dreptului internațional și multilateralismului. Riscuri: organismul erodează CS ONU prin crearea unei structuri paralele conduse unilateral de SUA și creează căi de reabilitare a Rusiei, care examinează în prezent propunerea primită de a face parte din Consiliul pentru Pace, deși este stat agresor în războiul din Ucraina.

4. Reacția celor mai influente țări din UE la inițiativa lui Trump denotă reticență și iritare, mai ales în contextul tarifelor anunțate împotriva statelor care nu susțin pretențiile SUA asupra Groenlandei. Președintele Macron a respins invitația pentru Franța, declarând că structura subminează Carta ONU prin puterile excesive acordate lui Trump, inclusiv dreptul de veto și numirea succesorului. Mai mult, Macron promovează activarea instrumentului de „anti-coerciție” al UE.

Germania a emis un mesaj ferm negativ, calificând orice formă de șantaj (taxe pentru membri) drept „inacceptabilă între prieteni”, aliniindu-se poziției Franței și a UE de susținere a dreptului internațional. Și Marea Britanie analizează invitația primită de a fi reprezentată prin Tony Blair (membru nominalizat), dar evită un angajament ferm.

Concluzii:

1. Președintele Trump a lansat inițiativa în perspectiva unor realinieri internaționale separate de ONU, ca instrument „unic” de mediere a conflictelor globale (Gaza, Ucraina) prin decizii rapide, luate cu majoritate.

2. Criticii săi o văd drept o tentativă de a crea un „ONU paralel”, dominat de SUA, cu Trump având veto și control perpetuu, subminând astfel multilateralismul și Carta ONU.

3. Costul de 1 miliard USD pentru a face parte din Consiliu este perceput ca șantaj, iar lipsa actorilor locali relevanți (absența liderilor palestinieni în modelul aplicat Fâșiei Gaza) și invitarea unor persoane controversate (Putin, Lukașenko) reduc credibilitatea inițiativei.

4. Din nou, SUA lovește în unitatea UE prin tratarea individuală a statelor membre. Liderii UE sunt marginalizați, chiar dacă formal președinta Comisiei Europene este invitată. Invitațiile selective (Germania, Franța, Ungaria, Italia, fără statele baltice) creează tensiuni și rivalități fără precedent, iar lunile următoare pot transforma anul 2026 în anul marilor realinieri geopolitice ale ultimului secol.

Autor: Igor Munteanu, fost ambasador al RM în SUA