ANALIZĂ | Igor Munteanu: Eșecul lui Meloni, o lecție de luat în seamă. Reformele cer câștigarea încrederii prin dialog, coeziune, răbdare

În Italia, referendumul organizat de guvernul Meloni a picat cu 54% din voturi contra. Astfel, inițiativa de a modifica prin referendum actualul sistem de justiție prin depolitizarea/decartelizarea sa, extragerea elementelor stângiste din sistemul justiției italiene și separarea profesională între casta judecătorilor și cea a procurorilor a suferit un eșec major. Efectele lui supra guvernului Meloni sunt masive, ele se resimt în revigorarea rapidă a opoziției italiene.

Câteva lecții pot fi trase din această experiență:

1. Nimic nu este strict tehnic într-o reformă. Totul e politic. Deși tema asumată de Georgia Meloni era formulată legalist (organizarea sistemului judiciar), votul italienilor s-a dat ca un vot de încredere în guvernul Meloni. Alegătorii nu au judecat sensul reformei dorite, ci mai ales și în special pe cei care au inițiat-o.

2. Percepția este totul. Chiar dacă justificarea reformei a fost gândită impecabil sub aspect tehnic, opoziția politică a prezentat-o ca un risc major pentru independența justiției, dominând principalul narativ din ajunul datei în care s-a organizat referendumul. La Roma s-a votat cu 57% contra, la Milano cu 54% contra, la Neapole cu 71% contra, acolo unde procurori și judecători laolaltă au celebrat cu șampanie, în stradă, eșecul referendumului organizat de guvern, cântând cu „Bella Ciao” și cerând demisia lui Meloni.

3. Mobilizarea contează mai mult decât convingerea. Prezența la vot de 59% a întrecut orice așteptări. Nu indecișii au decis votul, ci capacitatea opoziție de a scoate oamenii la urne. Opoziția a fost mai eficientă în a face din nemulțumire o armă la vot.

4. Retorica agresivă a fost contraproductivă. Atacurile dure la adresa magistraților și tonul alarmist adoptat de guvernul Meloni au fixat nucleul dur de susținători, dar au speriat electoratul moderat, într-un episod în care se cerea o plajă de vot cât mai largă.

5. Contextul contează. Inflația, temerile economice și tensiunile internaționale au influențat votul masiv, mai mult decât miza pe care conta Meloni. În aceste condiții, cetățenii tind să sancționeze guvernul, indiferent de subiectul concret, pe care și-l asumă acesta.

6. Un referendum arhi-personalizat pică. Atunci când liderul politic național devine fața totală a inițiativei, riscul este ca votul să devină „pentru sau împotriva lui”, nicidecum un vot rațional.

7. Pierderea cu 54% contra la referendum elimină percepția de invincibilitate a guvernului Meloni și reactivează opoziția. În politică, momentul politic apare de unde nu te aștepți.

Acum, să nu credeți că Italia are politica sa, iar noi cu ale noastre. Uneori trebuie să înveți lecții din mers pentru a reuși altă dată. Lecția eșecului pe justiție al Georgiei Meloni este că reformele sensibile nu se câștigă doar cu argumente tehnice și nici prin ostilizarea unei părți din societate (susținători fideli) contra celorlalți mai moderați. Reformele cer câștigarea încrederii prin dialog, coeziune, răbdare. Ele cer încredere, timing corect și consens, altfel devin instrumente prin care electoratul sancționează puterea. Asta s-a întâmplat în Italia în zilele de 21-22 martie, căutați prin analogie să vedeți dacă există similitudini cu decizii curente ori trecute la noi. Imposibil să nu vedeți.

Autor: Igor Munteanu, cercetător senior IDIS Viitorul