ANALIZĂ | Mihai Gribincea: Chestiunea retragerii trupelor ruse din Transnistria în contextul negocierilor privind pacea din Ucraina

Discuțiile aflate în desfășurare la Geneva, având ca obiect revizuirea celor 28 de puncte ale Planului de Pace pentru Ucraina propus de Donald Trump, conturează o situație geopolitică  favorabilă Republicii Moldova. Întrucât negocierile ar putea conduce, într-un orizont relativ apropiat, la definirea unei noi arhitecturi de securitate în Europa de Est, se deschide o oportunitate rară ca problema retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană să fie inclusă în pachetul mai larg al discuțiilor internaționale.

Această oportunitate am semnalat-o încă în noiembrie 2024, când am argumentat că Republica Moldova trebuie să solicite în mod activ ca dosarul transnistrean să fie integrat în viitoarele negocieri ruso-occidentale. Din păcate, se pare că am vorbit în pustiu…  Nu am semnalat niciun demers al autorităților moldovenești care să valorifice contextul geo-politic favorabil și să acționeze în sensul subliniat de noi.

Precedentul Istanbul 1999 – prima mare fereastră de oportunitate

Nu este pentru prima dată când Republica Moldova se află într-o poziție avantajoasă din punct de vedere diplomatic. La Summitul OSCE de la Istanbul (1999), în contextul revizuirii Tratatului privind Forțele Convenționale în Europa (CFE), Chișinăul, susținut de România, SUA  și țările occidentale, a reușit să includă în documentele finale obligația Federației Ruse de a-și retrage complet trupele și munițiile din Transnistria până la sfârșitul anului 2001.

Deși acest angajament nu a fost respectat, succesul diplomatic de atunci a demonstrat că, atunci când există voință și strategie, Republica Moldova poate internaționaliza legitim un subiect vital pentru securitatea sa.  Astăzi, la peste 25 de ani distanță, credem că există o a doua mare fereastră de oportunitate.

În istoria unui stat mic, asemenea conjuncturi nu apar des și ele trebuie să fie valorificate la timp.

Contextul negocierilor de la Geneva

În ultimele zile, delegațiile Ucrainei și Statelor Unite poartă discuții privind ajustarea planului de pace, încercând eliminarea prevederilor considerate prea favorabile Federației Ruse. Partenerii europeni au subliniat, la rândul lor, necesitatea includerii unor garanții suplimentare și a unor măsuri credibile de securitate.

Indiferent de rezultatul final, procesul aflat în dezvoltare la Geneva va conduce, inevitabil, la o redefinire a mecanismelor de securitate din regiune. Pentru Republica Moldova, aceasta reprezintă o ocazie de a readuce în atenția actorilor internaționali chestiunea prezenței militare ruse în Transnistria, care nu poate rămâne în afara cadrului negocierilor.

Prezența militară rusă în Transnistria – vulnerabilitate strategică pentru Ucraina

În opinia noastră, orice acord de încetare a ostilităților dintre Rusia și Ucraina trebuie să țină cont de prezența, în spatele frontului ucrainean, a unui contingent militar rus. Regiunea transnistreană, aflată la mai puțin de 100 km de Odessa, reprezintă pentru Ucraina un potențial factor de destabilizare pe termen lung: o structură militarizată controlată de Federația Rusă, capabilă să exercite presiune strategică asupra flancului sudic al țării.

În acest sens, tema retragerii trupelor ruse din Transnistria nu este doar un interes al Republicii Moldova, ci și un interes fundamental al Ucrainei.

Amintim cititorilor, că Transnistria este  un teritoriu aflat sub ocupație rusă. Situația juridică și politică a regiunii este limpede:  regimul separatist a fost creat cu sprijin militar direct al Rusiei;

liderii politici ai regiunii rămân legați organic de Moscova; prezența trupelor ruse încalcă prevederile constituționale ale Republicii Moldova și  angajamente internaționale asumate de Rusia în 1999.

În aceste condiții, Chișinăul este îndreptățit să internaționalizeze subiectul prezenței trupelor ruse din Transnistria și să insiste ca acesta să fie parte a pachetului de negocieri privind criza din Ucraina.

Pasivitatea Chișinăului – de neînțeles și  o problemă de politică externă

Până în prezent, autoritățile moldovenești nu au prezentat nicio inițiativă concretă pentru includerea dosarului transnistrean în discuțiile internaționale privind Ucraina. Lipsa unor demersuri diplomatice ferme riscă să transforme Republica Moldova într-un actor marginal, deși este direct afectată de prezența militară rusă pe teritoriul său. Această pasivitate contrastează puternic cu contextul internațional actual, care este favorabil și care, cel mai probabil, nu se va repeta într-un viitor apropiat. Și după cum am subliniat mai sus, nu doar Moldova dar și Ucraina însăși are interesul vital ca, într-o eventuală formulă de pace, să nu rămână cu un „butoi cu pulbere” în spatele Odessei. Stabilitatea pe frontul ucrainean nu poate fi durabilă cât timp Rusia păstrează o enclavă militarizată la vest de Nistru.

România – un actor indispensabil

Luând în considerație legăturile strânse între președinții Maia Sandu și Nicușor Dan, precum și statutul  de țară membră a UE și NATO, România poate și trebuie să joace un rol activ în promovarea temei transnistrene în formatul actual de negocieri pentru încheierea păcii în Ucraina. Bucureștiul dispune de o capacitate diplomatică incomparabil mai mare decât Chișinăul și are posibilitatea de a introduce cu mai mult succes subiectul în cadrul discuțiilor europene și euro-atlantice.  O coordonare strânsă între Chișinău și București este esențială pentru articularea unei poziții comune privind retragerea trupelor ruse de pe flancul estic.

 În concluzie, negocierile pentru pacea din Ucraina reprezintă a doua mare ocazie istorică pe care o are Republica Moldova pentru a cere retragerea trupelor ruse de ocupație de pe teritoriul ei. Prima a fost în 1999. Atunci, am reușit. Astăzi, fereastra de oportunitate este din nou deschisă. Rămâne întrebarea: vom avea inteligența diplomatică și curajul  să o folosim?

Autor: Mihai Gribincea, diplomat, fost ambasador al R. Moldova în România