
Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării (CCSCD), cunoscut și ca „Centrul Patriot”, a publicat la începutul lunii aprilie 2026 cel mai recent raport al său despre amenințările informaționale la adresa Moldovei. O analiză realizată de redacția NewsAlert.md, arată însă că însăși instituția care, teoretic, combate dezinformarea, recurge la manipulare și dă dovadă de părtinire vădită. Vă prezentăm în continuare textul integral.
Logica documentului este simplă: orice publicație critică la adresa guvernării devine „media afiliată”. Orice organizație cu poziții divergente față de linia oficială devine „rețea proxy”. Orice jurnalist sau expert care se exprimă inconfortabil pentru putere devine instrument de „spălare informațională”. Cum orice element al realității poate fi integrat în schemă, schema nu mai testează o ipoteză, o confirmă permanent, indiferent de ce se întâmplă.
Printre altele fie spus, în metodologia cercetării, o teorie care nu poate fi infirmată de nicio dovadă nu mai este o teorie științifică. Este o axiomă.
Documentul, intitulat „Amenințări informaționale cu care se confruntă Republica Moldova și modul cum acestea se răsfrâng asupra exercițiilor democratice – Tablou situațional 2025, Perspective 2026″, este publicat de Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării (CCSCD) și disponibil pe site-ul instituției. Citit în întregime, vedem clar că nu este un raport exclusiv despre dezinformare. Mai degrabă arată ca un instrument prin care o instituție de stat trasează granițele „discursului public legitim” și le trasează, în mod evident, în favoarea guvernării actuale.
CCSCD nu este o organizație independentă. Este o instituție de stat care produce simultan două lucruri: analize despre amenințări informaționale și mesaje de comunicare strategică tip STRATCOM, în jargonul documentului, pentru „decidenți”, adică pentru propriul guvern. Raportul o spune explicit, prezentând Centrul drept „furnizor de opțiuni STRATCOM pentru decidenți și parteneri”.
Când aceeași instituție decide ce e dezinformare și, totodată, elaborează mesajele guvernului, linia dintre combaterea manipulării și producerea ei dispare. Orice critică la adresa guvernării poate fi reclasificată drept operațiune adversă. Orice oponent politic incomod poate fi integrat în ecosistemul malign. Și exact asta face raportul, cu o consecvență remarcabilă.
Documentul afirmă în mai multe locuri că anumiți promotori de mesaje sunt „pseudo-experți” și că tezele pe care le-au promovat despre economia Moldovei, de exemplu, sunt „false”. Pe baza cărei proceduri? Documentul nu spune. Nu există nicio referire la metodologia de verificare utilizată, la criteriile de clasificare sau la procesul prin care concluziile au fost validate de o terță parte.
„Centrul Patriot” investighează, judecă și certifică rezultatele propriei investigații. Cei clasificați drept pseudo-experți sau actori maligni nu au nicio cale formală să conteste această etichetare. Nu există contradictoriu, nu există recurs, nu există transparență metodologică.
Documentul citează statistici care conferă analizei o aparență de precizie: 1.347 de conturi inautentice identificate pe TikTok în perioada mai–septembrie 2025, 155 de conturi coordonate pe X, peste 42 de milioane de interacțiuni generate de 8% dintre conturile respective, 700 de conturi care au distribuit materiale ostile cu un total de 12,2 milioane de urmăritori.
Niciuna dintre aceste cifre nu este însoțită de o explicație a metodologiei prin care conturile au fost clasificate drept „inautentice” sau „coordonate”. Nu aflăm care este proporția de cazuri clasificate greșit, ce platforme au furnizat datele sau în ce măsură interacțiunile au aparținut unor utilizatori moldoveni. Fără aceste informații, cifrele nu pot fi evaluate. Ele funcționează retoric – produc impresia de gravitate și precizie, fără, însă, a o demonstra.
Secțiunea dedicată perspectivelor pentru 2026 ilustrează cu claritate mecanismul întregului document. Centrul anticipează că în 2026 operațiunile de influență vor deveni mai „moderate” și vor adopta un registru „pragmatic”, de echilibru și pace, pentru a atinge segmente mai largi ale populației.
Implicația este transparentă: dacă mesajele vor rămâne agresive și explicit anti-europene, vor fi dezinformare. Dacă vor deveni moderate și rezonabile, vor fi tot dezinformare, dar mai sofisticată.
Același mecanism apare în explicarea neîncrederii populației în instituții. Raportul o atribuie exclusiv operațiunilor informaționale adverse, fără a lua în calcul că ea poate reflecta și experiența directă a cetățenilor cu corupția sau cu ritmul lent al reformelor promise.
Exteriorizând toate cauzele neîncrederii populației față de politicile statului către un adversar extern, documentul scutește automat guvernarea de orice răspundere față de propriile deficiențe. Este, în fond, cel mai util lucru pe care un raport îl poate face pentru cei care l-au comandat.
În Finlanda și în statele baltice, țările cel mai des citate ca modele de reziliență informațională, instituțiile care monitorizează dezinformarea nu sunt aceleași cu cele care produc mesajele guvernului. Separarea nu este un detaliu birocratic. Este tocmai garanția că analiza nu devine propagandă și că o instituție de stat nu poate folosi amenințarea dezinformării pentru a eticheta opoziția și presa critică drept agenți ai unui stat străin. La Chișinău, „Centrul Patriot” face ambele lucruri concomitent și niciun mecanism independent nu o împiedică din simplul motiv că nu există.
Rusia dezinformează. Acest lucru este documentat, demonstrat și nu face obiectul niciunui dubiu serios. E evident că R. Moldova are nevoie de instituții care să combată acest fenomen.
Dar, problema nu este subiectul raportului despre care am vorbit mai sus. Este modul în care „Centrul Patriot” îl tratează. O instituție care nu își publică metodologia nu poate fi verificată. O instituție care produce simultan analiza amenințărilor și mesajele guvernului nu poate fi, prin definiție, neutră. Iar un raport care atribuie orice formă de neîncredere populară în instituții exclusiv operațiunilor rusești, ignorând corupția, promisiunile neîndeplinite și aplicarea selectivă a legii, nu descrie realitatea.
Combaterea reală a dezinformării are nevoie de credibilitate. Credibilitatea are nevoie de transparență. Transparența are nevoie de supraveghere independentă. Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării nu bifează, practic, niciunul dintre aceste lucruri și cel mai recent raport al său o demonstrează în mod elocvent.