Now Reading: ANALIZĂ | Transnistria, sfârșitul unui model economic. Ce spun cifrele despre viitorul regiunii
- 01
ANALIZĂ | Transnistria, sfârșitul unui model economic. Ce spun cifrele despre viitorul regiunii
ANALIZĂ | Transnistria, sfârșitul unui model economic. Ce spun cifrele despre viitorul regiunii
O regiune care a beneficiat timp de decenii de energie ieftină și sprijin financiar extern se confruntă astăzi cu declin industrial, depopulare și reducerea veniturilor populației. Paradoxal, în timp ce separarea politică persistă, apropierea economică dintre cele două maluri ale Nistrului este deja o realitate. Este concluzia unui studiu realizat de experții IDIS Viitorul Veaceslav Ioniță și Igor Munteanu, în parteneriat cu Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova.
Studiul „Regiunea transnistreană în 2026: criză structurală, convergență economică și perspective de reintegrare” este o cercetare despre economia regiunii transnistrene, dar și despre viitorul întregii Republici Moldova. Autorii au urmărit evoluția principalilor indicatori economici și sociali, au comparat cele două maluri ale Nistrului și au analizat scenariile unei eventuale reintegrări.
Ideea centrală este că economia transnistreană nu traversează doar o criză temporară. Modelul economic care a susținut regiunea timp de peste trei decenii își pierde treptat viabilitatea. Prezentăm mai jos principalele concluzii.
Ce arată cifrele?
Câteva constatări ale studiului ilustrează amploarea transformărilor.
1. Economia regiunii a înregistrat un declin sever.
Potrivit estimărilor noastre, PIB-ul regiunii transnistrene s-a redus în 2025 cu aproximativ 19,4%, iar producția industrială a scăzut cu circa 20%. Nu vorbim doar despre dificultățile câtorva întreprinderi, ci despre vulnerabilitatea unui întreg model de dezvoltare.
2. Decalajul de bunăstare dintre cele două maluri s-a inversat.
În 2025, PIB-ul pe locuitor era estimat la aproximativ 4.000 USD în regiunea transnistreană, față de 8.500 USD pe malul drept.
Salariul mediu era de aproximativ două ori mai mic, iar pensia medie, estimată la 1.900 de lei, reprezenta mai puțin de jumătate din pensia medie de 4.200 de lei de pe malul drept.
3. Regiunea pierde populație și forță de muncă.
Populația înregistrată a scăzut de la aproximativ 731.000 de persoane în 1990 la 460.000 în 2025. Estimăm însă că populația efectiv prezentă în regiune este de numai 295.000 de persoane.
Această diferență este esențială: o economie nu poate fi relansată fără oameni, angajați, antreprenori și contribuabili.
4. Energia ieftină a devenit o capcană economică.
Timp de decenii, accesul la gaze naturale în condiții preferențiale a permis menținerea unor întreprinderi energointensive și a unor tarife reduse. Dar a diminuat și presiunea pentru modernizare, investiții și creșterea productivității.
În bugetul planificat pentru 2026, aproximativ 40% din cheltuieli sunt acoperite din venituri asociate comercializării gazelor naturale.
5. Europa a devenit principala piață externă a regiunii.
În 2025, aproximativ 77% din exporturile externe ale regiunii transnistrene au fost orientate către Uniunea Europeană.
Aceasta este una dintre cele mai importante contradicții ale situației actuale: orientarea politică declarată a administrației de la Tiraspol nu coincide cu realitatea economică a întreprinderilor din regiune.
6. Cele două maluri sunt deja mai integrate economic decât pare.
Malul drept reprezintă o piață esențială pentru produsele transnistrene. Întreprinderile regiunii depind de documentele comerciale, procedurile vamale și infrastructura financiară a Republicii Moldova.
Cu alte cuvinte, reintegrarea economică nu trebuie începută de la zero. Ea trebuie organizată, consolidată și transformată într-un proces predictibil.
Ce propunem pentru viitor?
Studiul examinează patru scenarii: menținerea situației actuale, o criză economică accelerată, reintegrarea economică graduală și reintegrarea politică și instituțională deplină.
Analiza noastră indică faptul că reintegrarea economică etapizată este cea mai fezabilă cale de tranziție.
Aceasta presupune armonizarea treptată a regulilor fiscale și vamale, acces mai bun la finanțare, protejarea drepturilor întreprinderilor și ale cetățenilor, precum și investiții în infrastructură și servicii publice.
O atenție specială este acordată Fondului de Convergență, care ar trebui să transforme resursele colectate în beneficii concrete pentru comunitățile din stânga Nistrului.
Reintegrarea nu poate însemna doar introducerea unor obligații noi. Ea trebuie să aducă oportunități economice, protecție socială și încredere.
Ideea principală a studiului
Timp de peste trei decenii, conflictul transnistrean a fost privit predominant ca o problemă politică și de securitate. Cercetarea noastră arată că dimensiunea economică și socială devine tot mai importantă.
Marea întrebare nu mai este doar cum poate fi reintegrată regiunea transnistreană, ci și cât va costa amânarea acestui proces.
Menținerea situației actuale nu înseamnă menținerea economiei la nivelul actual. Depopularea continuă, întreprinderile pierd competitivitate, iar sistemele sociale devin tot mai vulnerabile.
De aceea, alternativa reală este între o transformare economică pregătită din timp și o ajustare impusă de criză.
Autori: Igor Munteanu și Veaceslav Ioniță
Instituții: IDIS „Viitorul” și Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova
Sursa: Ionita.md
