ANALIZĂ | Veaceslav Ioniță: Acordul cu Ucraina, o șansă pentru Calea Ferată din R. Moldova

Prim-ministrul Ucrainei ne anunță că partea ucraineană a reușit să negocieze cu Republica Moldova o reducere de 50% a tarifelor pentru transportul mărfurilor pe calea ferată. În felul acesta, Ucraina obține o nouă soluție logistică pentru a-și transporta mărfurile spre Europa și mai departe, utilizând infrastructura feroviară a Republicii Moldova.

Imediat apare întrebarea: cine câștigă și cine pierde din această înțelegere?

În opinia mea, răspunsul este destul de simplu: dacă acordul este legat de garantarea unui volum suficient de marfă, atunci câștigă ambele părți. 

Să începem cu situația în care se află astăzi Calea Ferată din R. Moldova. În 2024-2025 am ajuns să transportăm pe calea ferată doar 2,4-2,5 milioane de tone de mărfuri anual. Este minimul ultimilor 75 de ani.

Ca să înțelegem proporțiile prăbușirii: în 1988 transportam 17,9 milioane de tone. Astăzi am rămas la doar aproximativ 14% din acel volum. Altfel spus, transportăm de circa 7 ori mai puțin. Dar problema este și mai profundă.

Cândva, calea ferată asigura cea mai mare parte a transportului de mărfuri din Republica Moldova. Astăzi, pe calea ferată transportăm doar în jur de 5-6% din mărfuri, iar grosul transportului s-a mutat pe șosele.

Practic, noi ne-am dezis de calea ferată. Nu o folosim, dar în schimb încărcăm camioanele și distrugem drumurile, pe care tot noi, contribuabilii, trebuie după aceea să le reparăm.

Consecința este ceea ce vedem astăzi: infrastructură feroviară degradată, locomotive și vagoane învechite, volume mici de transport, venituri insuficiente și angajați care luni întregi au probleme cu plata salariilor.

Am avut însă un scurt episod care ne-a arătat că lucrurile pot funcționa altfel.

După începutul războiului din Ucraina, o parte din mărfurile ucrainene au început să tranziteze Republica Moldova. În 2022-2023, acest tranzit a oferit un adevărat suflu Căii Ferate. Au apărut volume suplimentare, au apărut venituri și oamenii au început să-și primească salariile.

După aceea, din mai multe motive, inclusiv din cauza tarifelor, o bună parte din aceste mărfuri a plecat pe alte rute. Iar Calea Ferată a revenit la agonia de până atunci.

Aici ajungem la problema tarifelor. Transportatorii ne spun de mai mult timp că tarifele feroviare din Republica Moldova sunt prea mari. În funcție de marfă și destinație, diferențele față de țările vecine pot fi considerabile.

Iar Ucraina spune foarte simplu: vrem să folosim calea ferată moldovenească, dar la un tarif care să facă această rută competitivă. De aici apare reducerea de 50%.

La prima vedere cineva poate spune: cum adică, noi avem o întreprindere fără bani și tocmai acum reducem tarifele la jumătate?

Dar aici trebuie să înțelegem un principiu economic foarte simplu: mai bine un tarif mai mic pentru un milion de tone decât un tarif mare pentru marfa care nu vine deloc.

Din informațiile existente, logica negocierii este tocmai aceasta: Republica Moldova oferă un tarif preferențial, iar partea ucraineană trebuie să asigure un anumit volum de mărfuri.

Este exact ceea ce face orice întreprindere normală: prețul angro este mai mic decât prețul cu amănuntul. Ucraina nu negociază transportarea unui vagon sau a două trenuri. Negociază volume mari și constante. Iar pentru asemenea volume este absolut firesc să existe un tarif preferențial.

Ce câștigă Ucraina?

Obține încă o rută logistică, un preț competitiv și posibilitatea de a-și transporta mărfurile prin Republica Moldova spre România, Europa și porturile din regiune.

Ce câștigă Republica Moldova?

Mult mai mult decât pare la prima vedere. O infrastructură care astăzi stă neutilizată începe să lucreze. Calea Ferată obține volume suplimentare și venituri. Angajații au de lucru și pot primi salariile la timp. Infrastructura existentă începe să producă bani, iar Moldova își consolidează rolul de țară de tranzit. Și mai există un efect important: fiecare tonă de marfă mutată de pe camion pe tren înseamnă mai puțină presiune asupra drumurilor noastre.

De aceea, eu văd această înțelegere ca pe una avantajoasă pentru ambele părți.

Ucraina câștigă o nouă rută de transport. Republica Moldova câștigă șansa de a pune din nou la lucru o cale ferată care astăzi mai mult supraviețuiește decât funcționează. Sigur, un milion de tone suplimentare nu ne va întoarce mâine la cele 18 milioane de tone transportate cândva. Dar revitalizarea unei ramuri nu începe cu 18 milioane. Începe cu primul milion.

Iar dacă noi singuri am ajuns să transportăm pe calea ferată doar 5-6% din mărfurile țării, atunci măcar să avem înțelepciunea economică să permitem altora să folosească infrastructura pe care noi nu o folosim. Mai bine trenuri care circulă la un tarif mai mic decât șine ruginite la un tarif mare.