
Cel mai cunoscut țigan din R. Moldova, Artur Cerari, baronul romilor de la noi, a murit astăzi la vârsta de 65 de ani. Liderul comunității, care în 23 august urma să împlinească 66 de ani, s-a stins din viață în urma unui infarct. Anunțul a fost făcut de presa din Soroca, de rude, dar și de oficiali.
Printre cei care au trimis un mesaj de condoleanțe se numără fostul ministru al Educației, Corneliu Popovici.
„A plecat dintre noi un om de aleasă omenie, o personalitate respectată, care și-a iubit țara și și-a dedicat viața comunității pe care a reprezentat-o cu demnitate. Am avut onoarea de a colabora cu Domnia Sa în promovarea și susținerea participării copiilor de etnie romă la procesul educațional, apreciind întotdeauna deschiderea, înțelepciunea și devotamentul său. În aceste momente de grea încercare, adresez sincere condoleanțe familiei îndoliate, apropiaților și tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace, în rândul celor drepți!”, a scris Corneliu Popovici.
Artur Cerari s-a născut la Soroca pe 23 august 1960, fiind fiul cunoscutului baron al romilor Mircea Cerari. Tatăl său și unchiul său și-au construit averea încă din perioada sovietică din mai multe afaceri locale, dar și în statele URSS, producând inclusiv lenjerie intimă sub propia marcă.
Mircea și Valentin Cerari au fost printre primii, dacă nu chiar primii milionari din URSS, potrivit unor relatări ai comunității locale. De exemplu, casele somptuoase de pe Dealul Țiganilor din Soroca au început să fie construite la mijlocul și sfârșitul anilor ’80, în perioada de maximă prosperitate a afacerii cooperative dezvoltate de familia Cerari.
În 1998, baronul Mircea Cerari a murit, iar succesorul său a devenit fiul său, Artur. Acesta susținea că alegerea sa a fost confirmată printr-un scrutin propriu-zis, în cadrul căruia ar fi obținut 98% din voturile alegătorilor romi.
Pe parcursul activității sale la Soroca, Artur Cerari a exercitat funcții de mediere în litigiile interne prin intermediul staborului, instanța tradițională a comunității. De asemenea, a servit ca interfață în relațiile oficiale cu autoritățile publice locale și de stat, abordând teme precum migrația economică spre statele din Uniunea Europeană și spațiul CSI, necesitatea integrării educaționale a tinerilor de etnie romă și conservarea limbii romani.