
Se pare că asistăm la apariția unui nou model de moralitate publică. Mai întâi încasezi peste două milioane de lei pentru câteva ședințe. Apoi, când ești „prins cu rața în gură”, donezi o parte din bani și primești aplauze.
Peste 2,2 milioane de lei pe an pentru participarea la câteva ședințe ale Consiliului de Observatori al SA „Moldovagaz” pot fi, poate, acoperite formal de anumite hotărâri sau regulamente. Dar legalitatea formală nu rezolvă o altă problemă. Orice om întreg la minte și-ar pune o întrebare simplă: pentru ce am primit acești bani?
În calitate de secretar de stat al Ministerului Energiei, doamna Novac nu avea cum să nu știe că acești bani nu au căzut din cer. Ei provin, direct sau indirect, din tarifele la gaz plătite de cetățeni. În timp ce Guvernul cerșea bani de la Uniunea Europeană pentru a compensa explozia tarifelor, unii încasau, cu o seninătate dezarmantă, o „modestă” remunerație de peste două milioane de lei de la SA „Moldovagaz”.
Acum aflăm că, într-un admirabil elan filantropic, doamna Novac a decis să doneze ultima remunerație unui ONG. Trec peste faptul că binefacerea se face din ceea ce îți aparține în mod legitim, nu din bani despre care o societate întreagă se întreabă pentru ce merit au fost încasați.
Ceea ce revoltă cu adevărat nu este donația, ci ipocrizia situației: încercarea de a transforma o golănie într-un exercițiu de imagine.
Ca să nu rămânem cu toții luați de proști, ar fi util să aflăm un lucru foarte simplu: când a fost făcută donația? În momentul încasării banilor sau abia după izbucnirea scandalului?
La fel de important ar fi să știm cine este beneficiarul final al ONG-ului care a avut privilegiul să beneficieze de această filantropie atât de oportună.
În cele din urmă, aceasta nu mai este doar problema doamnei Carolina Novac. Este primul test al premierului desemnat, Vasile Tofan.
Dacă, după învestirea noului Guvern, doamna Carolina Novac se va regăsi în aceeași funcție, atunci toate discursurile despre integritate, meritocrație și standarde europene vor rămâne simple povești de adormit copiii.
Uneori, un singur om pe care alegi să-l păstrezi în funcție spune despre un guvern mai mult decât o sută de discursuri.
Autor: Alexandru Tănase