Now Reading: ATITUDINI | Alexandru Tănase: Menținerea lui Herman von Hebel în funcție subminează credibilitatea reformei judiciare în ansamblu
- 01
ATITUDINI | Alexandru Tănase: Menținerea lui Herman von Hebel în funcție subminează credibilitatea reformei judiciare în ansamblu
ATITUDINI | Alexandru Tănase: Menținerea lui Herman von Hebel în funcție subminează credibilitatea reformei judiciare în ansamblu
Am aflat că un strălucit parlamentar este furios și mă amenință cu judecata pentru că mi-am permis să-i critic activitatea publică.
Domnia sa, s-a arătat profund nemulțumit de o judecată de valoare pe care am formulat-o în legătură cu una dintre declarațiile sale. Critica mea pornea de la o contradicție pe care o consider fundamentală: deși deputații sunt ținuți de obligația de loialitate constituțională, din atitudinea bravului nostru parlamentar, rezulta o desconsiderare a hotărârii Curții Constituționale în cazul von Hebel, tratată, în esență, ca o bucată de hârtie igienică, lipsită de orice valoare juridică.
Este adevărat, nu i-am reprodus declarația cuvânt cu cuvânt. De regulă, obișnuiesc să citez cu exactitate atunci când mă refer la Hans Kelsen sau Carl Schmitt. Când vine însă vorba despre emanațiile din puțul gândirii parlamentare moldovenești, consider că este mai util să reproduc esența raționamentului decât fiecare cuvânt rostit. Măcar pentru a nu-i tulbura și mai mult pe cei care au răbdarea să ne asculte. Am redat însă, în opinia mea, cu fidelitate spiritul și logica afirmațiilor sale.
Dar, dacă tot a revenit în discuție scandalul von Hebel, nu pot decât să reiterez ceea ce am afirmat anterior.
🔴 Modificarea regulilor de joc în timpul jocului, atunci când este făcută de Parlament pentru a obține un rezultat care nu putea fi atins potrivit regulilor inițiale, reprezintă, în aprecierea mea, o fraudare a procedurii și o încălcare a principiilor statului de drept.
🔴 Parlamentul nu este în drept să modifice regulile unei proceduri de numire într-o funcție publică în timp ce aceasta se află deja în derulare, după ce constată că persoana pe care dorește să o promoveze nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege.
🔴 Valoarea morală a unei conduite nu se măsoară exclusiv prin conformitatea ei formală cu legea, ci și prin principiile care o determină. Nu tot ceea ce poate fi făcut printr-o majoritate parlamentară devine, prin simplul fapt al adoptării unei legi, legitim din punct de vedere moral și constituțional.
🔴 Sunt convins că un evaluator al integrității care a beneficiat de o intervenție legislativă „cu dedicație”, atât de controversată, nu mai are autoritatea morală necesară pentru a pretinde altora respectarea unor standarde de conduită, câtă vreme a acceptat să ocupe funcția în urma unei proceduri pe care o consider vădit fraudată.
🔴 Sunt absolut convins că menținerea lui Herman von Hebel în funcție, în circumstanțele create de hotărârea Curții Constituționale, subminează credibilitatea reformei judiciare în ansamblu.
🔴 Și în cele din urmă consider că refuzul lui Herman von Hebel de a se retrage din această funcție ridică serioase semne de întrebare cu privire la standardele de integritate pe care pretinde că le promovează. Integritatea nu poate fi o exigență aplicabilă exclusiv altora. Ea începe cu propria conduită.
Acestea sunt opiniile mele. Sunt judecăți de valoare, întemeiate pe fapte și împrejurări publice, pe care le-am analizat și din care am tras propriile concluzii.
Acum, să revenim la strălucitul nostru deputat, atât de tulburat de cele afirmate.
O persoană cu un minimum de cultură juridică ar trebui să cunoască distincția dintre afirmațiile de fapt și judecățile de valoare. Ar trebui să știe că o judecată de valoare presupune interpretarea unor fapte sau declarații și formularea unor concluzii proprii asupra semnificației, logicii și implicațiilor acestora. Ea nu se reduce la reproducerea literală a celor afirmate, ci exprimă aprecierea critică a autorului asupra sensului și consecințelor lor.
Ar trebui să mai știe că limitele criticii admisibile sunt considerabil mai largi în cazul politicienilor decât în cazul persoanelor private. Cel care alege să intre în viața politică se expune, în mod conștient și inevitabil, unui control public riguros asupra declarațiilor și acțiunilor sale.
Și, mai ales, ar trebui să cunoască un principiu consacrat de multă vreme în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: libertatea de exprimare protejează nu doar informațiile și ideile primite favorabil sau considerate inofensive, ci și pe cele care ofensează, șochează sau deranjează.
În dezbaterea politică sunt admisibile inclusiv anumite doze de exagerare și provocare. Limbajul polemic, ironia și sarcasmul nu devin ilicite doar pentru că un demnitar se simte ofensat.
Dacă interpretarea mea nu este pe placul strălucitului parlamentar, sunt gata pentru o dezbatere publică în care să explic, în detaliu, cu trimiteri la jurisprudența Curții Constituționale și la Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale pentru Drepturile Omului privind modificările aduse Legilor nr. 65/2023 și nr. 252/2023, de ce consider că procedura de numire a lui Herman von Hebel a fost abuzivă și de ce intervenția legislativă care a făcut posibilă această numire contravine principiilor statului de drept.
Voi demonstra, de asemenea, cu argumente întemeiate pe jurisprudența constituțională și pe doctrina de specialitate, de ce consider că, după hotărârea Curții Constituționale din 15 octombrie, un Parlament care acționează cu loialitate față de Constituție avea obligația să repare consecințele acestui abuz.
Voi explica și de ce este inadmisibil ca Parlamentul să se prevaleze de aspectele formale ale unei hotărâri constituționale pentru a-i desconsidera fondul și a eluda consecințele sale. Respectarea Constituției nu este un exercițiu de abilitate procedurală, în care cauți portițe pentru a păstra rezultatul unei intervenții legislative declarate neconstituționale. Ea presupune respectarea cu bună-credință a autorității Curții Constituționale și a principiilor pe care aceasta le protejează.
Loialitatea constituțională nu înseamnă să respecți doar ceea ce îți convine dintr-o hotărâre a Curții și să ignori restul. Înseamnă să accepți inclusiv consecințele constituționale care îți sunt politic incomode.
Problema numirii lui Herman von Hebel nu poate fi trecută sub tăcere doar pentru că cineva vrea să ascundă gunoiul sub preș. Este o chestiune care privește integritatea instituțiilor, respectarea hotărârilor Curții Constituționale și credibilitatea reformei justiției.
Este un subiect la care societatea va reveni, probabil, nu o singură dată.
Pentru că toate acestea contează.
P.S. Cât despre amenințarea cu judecata… vorba marelui poet: „Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război.”
Autor: Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale
