Now Reading: ATITUDINI | Când pomana se transformă în factură…
- 01
ATITUDINI | Când pomana se transformă în factură…
Există o filosofie veche a pomenii: mâna care îți dă ceva are grijă să fie văzută. Mâna care îți ia înapoi lucrează, de regulă, mai discret.
În septembrie 2025, mâna statului a fost cât se poate de vizibilă. Pe 4 septembrie au început plățile ajutorului unic de 1 000 de lei pentru fiecare elev din clasele I–IX, destinat pregătirii pentru noul an școlar. Aproximativ 300 000 de copii, aproximativ 300 de milioane de lei din buget.
Un gest social frumos. Și un calendar aproape filosofic în precizia lui: banii au început să ajungă la familii cu 24 de zile înainte de alegerile parlamentare din 28 septembrie. În plină campanie electorală.
O mie de lei aici, câteva mii dincolo, compensații și multă grijă socială. Statul părea, dintr-odată, o rudă bogată și generoasă, venită la ușă exact când trebuia pusă ștampila pe buletinul de vot.
Alegerile au trecut. Și, odată cu ele, parcă a expirat și generozitatea.
A venit septembrie 2026. Copiii sunt tot copii. Ghiozdanele tot bani costă. Caietele n-au devenit gratuite, hainele nu s-au ieftinit, iar părinții n-au încetat să aibă cheltuieli. Doar mia de lei n-a mai venit. Ajutorul din 2025 fusese instituit ca plată unică, iar pentru acest început de an școlar nu a fost instituit un nou ajutor universal similar pentru elevii claselor I–IX.
Ce s-a schimbat într-un an?
Poate nimic. Poate doar calendarul. În septembrie 2025 urmau alegeri. În septembrie 2026, alegerile trecuseră.
Iar acum vine nota de plată: politica bugetar-fiscală, taxe și accize, costuri care se rostogolesc în prețuri, iar la capătul lanțului stă același cetățean căruia, înainte de alegeri, statul îi oferea solemn o mie de lei.
E ca și cum cineva ți-ar da 1 000 de lei să-i cumperi copilului o pereche de pantofi pentru școală, iar după ce îi încalță i-ar pune taxă pe mers, acciză pe șireturi și impozit pe fiecare urmă lăsată pe asfalt.
Și atunci începi să înțelegi diferența dintre ajutor și investiție electorală: ajutorul nu vine să-și ceară banii înapoi. Cu dobândă.
Până la următoarele alegeri, desigur.
Atunci statul își va aminti, probabil, din nou cât de mult ne iubește.
Autor: Adrian Iepure
