ATITUDINI | Cristian Tabără: Înapoi la virtuțile firescului  

Nu îmi amintesc să fi existat vreo ediție a Jocurilor Olimpice mai controversată decât aceasta, de la ideologie și până la arbitraj. Și nici vreuna mai atinsă de toate nebuniile lumii, care n-ar fi trebuit să aibă nicio legătură cu sportul. Olimpiada a ajuns să reflecte întru totul degringolada lumii actuale, la fel ca Eurovision, Premiile Oscar sau chiar Premiile Nobel. 

Din păcate, revenirea la echilibru și la firesc tinde, la rândul ei, să fie confiscată ideologic de curente la fel de dezaxate și de periculoase ca cele care au bulversat lumea, dar de sens opus. În esență, libertinajului prezentat ca libertate, îi este contrapusă dictatura prezentată ca ordine. Iar toate acestea sunt posibile pentru că lașitatea incultă a luat locul fermității educate. 

Mai exact, necesara dezbatere argumentată și uneori contondentă a fost înlocuită cu inutilul discurs compliant și comod, ceea ce a transformat compromisul nerezonabil, dar convenabil, în normă, de dragul mulțumirii tuturor, indiferent de consecințe. 

Egalitatea a devenit un imperativ periculos, fiind dezgolită de fireștile stratificări naturale și necesare între membrii aceleași specii. Am ajuns, astfel, să asistăm la devianțe evidente, cărora le răspundem disproporționat, conform relației cauză – efect. 

Totuși, nu există îndreptare către firesc fără parcurgerea convulsivă a denivelărilor existente. Iar pentru aceasta trebuie să argumentăm ferm, valid și tenace virtuțile firescului.