ATITUDINI | Cristina Ciubotaru, despre „anormalitatea normală”: Într-o zi, și maimuțele vor recunoaște că regele a fost tot timpul gol

Mă prind deseori, în ultima perioadă, că e atâta anormalitate, încât nimeni nu mai reacționează la ea. Reflectezi doar în sinea ta că s-a mai comis un abuz și iarăși nu este unul neînsemnat, dar mult peste limitele bunului simț și ale noțiunilor elementare ale statului de drept și ale Constituției, dar deja nici nu te revolți, nici nu mai semnalezi abuzul și anormalitatea, pentru ca sunt atât de sfidătoare și omniprezente, încât parcă nici nu mai are rost să începi să le enumeri sau să le mai explici cuiva.

Presa oricum și-a pus ochelari de cal și nu vede nimic în afara de păcatele fostelor guvernări, iar din ce se întâmplă în prezent, modelul de ochelari de cal îmbracat îi permit să o facă doar pe câinele de pază împotriva opoziției, încit te ia așa o lehamite amestecată cu groază, deznadejde și repulsie nemărginită, de îți vine să aștepți, pur și simplu, să treacă timpul. Sau să pleci cât mai departe.

Căci astora, mai marilor zilei, pe lângă aceea că nici nu ai cum să le lămurești, în condițiile în care presa a pierdut orice interes pentru interesul public, lor chiar dacă le lamurești, oricum nu înteleg și riști doar să fii acuzat că ești anti-UE, ca ții cu hoții, că susții sistemul care se opune, războiul hibrid și, în genere, vrei să aduci tancurile rusești. Atât. O explicație potrivită pentru orice abuz, anormalitate și aberație.

La toți care mai au oleacă de creier li-i atât de lehamite, încât pur și simplu tac. Și presa tace. Iar dacă vorbești, presa oricum tace, pentru că… război, tancuri, UE și responsabilitate civică de a nu boți imaginea celor care „dacă nu ei, atunci cine?”. Așa că mai bine tăcem și înghițim totul. Și ne amintim că da, suntem parte a unui popor răbdător.

Și doar uneori, ca să nu te rupi de tot de senzația normalității și de cunoștințele elementare de drept de la facultate, mai spui ceva pe rețelele de socializare. O faci, în primul rând, pentru tine, ca să îți demonstrezi singur ție că tu încă mai poți discerne normalitatea de aiuristică. Iar în al doilea rând, o faci ca să obții poate vreo fărâmă de confirmare că tu ești în regulă gândind așa și cel care a luat-o razna de tot e statul, cu toți acoliții din presă și societatea civilă.

Actuală e concluzia poetului: totuși este trist pe lume. Floarea albastră e galbenă acum, dar și această figură de stil se va scutura. Doar atunci maimuțele își vor lua mâinile de pe ochi, urechi și gură și vor recunoaște ca regele a fost gol în tot acest timp. Până atunci, ne umplem de admirație și mândrie pentru bogatele straie împărătești care nu-s.

Autor: Cristina Ciubotaru