ATITUDINI | George Damian: România nu a abandonat Basarabia în 1940. E plină Basarabia de morminte ale soldaților români căzuți în luptele cu armata sovietică

Prinde tracțiune un nou mit transbordat de la Chișinău la București, exprimat foarte bine în rândurile de mai jos:

„E vina basarabenilor că vorbesc limba rusă? Nu. E vina României care nu a putut să-i apere în 1940. Ei făceau parte dintr-un stat a cărui responsabilitate era să furnizeze securitate și să își apere cetățenii. Basarabenii au plătit scump, mult prea scump, incapacitatea patriei lor de a-i apăra.”

Esența mitului: România de azi este responsabilă de ocupația sovietică a Basarabiei. O teză infinit de falsă și de perversă, cu implicații directe în chestiuni politice și economice de actualitate. Dar mai întâi să demontăm acest mit.

Fără a intra prea mult în detaliile istorice: România avea de ales în 1940 între a-și păstra statalitatea și a duce un război care urma să o anihileze. După experiențele anterioare din Finlanda și Polonia alegerea nu a fost foarte dificilă. (Și în ciuda eroismului de pe front finlandezii au cedat exact ce au vrut rușii, nu a fost o victorie a Finlandei). Teza „abandonării Basarabiei în 1940” are exact aceeași logică cu cea a rușilor pentru care (după cum spunea Eminescu) „istoria începe în 1812” – în cazul de față istoria se termină în 1940. România nu a abandonat Basarabia în 1940 pentru simplul motiv că s-a aliat cu Germania nazistă și a intrat în războiul împotriva Uniunii Sovietice în 1941. E plină Basarabia de morminte ale soldaților români căzuți în luptele cu armata sovietică – aceste morminte sunt mărturia vie a faptului că România nu a abandonat Basarabia. Alianța cu Germania nazistă și participarea la războiul împotriva Uniunii Sovietice au fost făcute tocmai pentru recuperarea Basarabiei – și România are de suferit până în prezent pentru aceste decizii. Să spui că România a abandonat Basarabia în 1940 este echivalent cu gestul transnistrenilor care în anul 2006 au distrus cimitirul soldaților români de la Tiraspol.

Acum să încercăm o comparație mai pe înțelesul tuturor. O tânără este violată de o bandă de tâlhari în timp ce frate-său e ținut cu bocancul pe gât și pistolul la tâmplă. După ce tâlharii pleacă, victima violului îl acuză pe frate că e vinovat. Tâlharii sunt dați uitării, cei care au comis fapta propriu-zisă dispar din discuție, singurul vinovat e fratele care a asistat la viol cu pistolul la tâmplă. Cam asta e logica mitului de care discutăm.

Dar există și niște efecte de actualitate foarte interesante. Mitul „România a abandonat Basarabia în 1940” dacă este impus în spațiul public creează o serie de obligații pentru guvernul de la București față de Republica Moldova, obligații care ar veni ca un fel de compensații pentru o eroare istorică. În același timp din partea Republicii Moldova nu există vreo obligație, victima este îndreptățită la despăgubiri. (Nici nu mai intru în discuția despre echivalența falsă Basarabia = Republica Moldova, Basarabia este o provincie românească, Republica Moldova este o creație cominternistă). Relația dintre guvernele de la București și Chișinău este pusă cu ajutorul acestui mit într-o cheie foarte interesantă: Bucureștiul este dator să sprijine Chișinăul fără comentarii.

Să recapitulăm: prin promovarea acestui mit adevăratul agresor (Uniunea Sovietică) este scos din discuție, pur și simplu ignorat – iar rolul de agresor și implicit responsabilitatea cad în sarcina României.

Autor: George Damian (articol preluat de pe Facebook)