ATITUDINI | Iurie Ciocan: Un singur partid, o singură poartă. De ce Republica Moldova are nevoie azi de o altă paradigmă

Pe 15 iunie 2026, la Luxemburg, Republica Moldova a deschis negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Douăzeci și patru de zile mai târziu, premierul Alexandru Munteanu și-a depus demisia după 244 de zile în funcție. Între aceste două date stă, comprimată, toată contradicția unui proiect politic care și-a construit legitimitatea pe lupta împotriva corupției și a sfârșit prin a demonstra că anume el este sursa corupției endemice.

Coincidența nu este ironică.

Monopolul ca sistem

Din 2020 încoace, /pas/ a construit un sistem în care puterea executivă, legislativă și cea prezidențială au funcționat ca un singur centru decizional. Presa și societatea civilă au funcționat, cel puțin până acum câteva săptămâni, mai degrabă ca extensii ale discursului guvernamental. Debandada din întreprinderile de stat, verișoarele cu privilegii de cosmonauți, directori cu CV-uri falsificate, demisiile în lanț au doborât un guvern printr-un act de corupție sistemică. Guvernul a picat inclusiv prin logica unui sistem fără contraponderi.

Legitimitatea electorală a acestui monopol este fragilă. La alegerile din septembrie 2025, /pas/ a obținut 50,2%, o majoritate strict matematică, obținută exclusiv cu voturile din diaspora, acolo unde planează suspiciuni serioase de manipulare, neconfirmate, dar nici negate de nicio investigație consistentă. Alegerile din republică, /pas/ le-a pierdut lamentabil. Un partid cu o astfel de legitimitate nu-și poate permite să guverneze singur o țară aflată în cel mai important proces din istoria sa postbelică.

O Europă mai largă decât un singur partid

În politica externă europeană, /pas/ a aplicat același model, comunicând printr-un singur canal. Diplomația cu Bruxelles-ul a fost construită aproape exclusiv pe linia Partidului Popular European. Mesajul transmis, explicit sau implicit, era: doar PAS și doar PPE duc Republica Moldova în Uniunea Europeană. Orice altă voce fie era tratată de propagandă ca irelevantă, fie suspectă, fie, și mai grav, antieuropeană și, implicit, putinistă.

Aceasta a fost o greșeală strategică majoră și o minciună politică pe care realitatea o dezminte cu fapte concrete.

Uniunea Europeană nu este proprietatea PPE. Grupul S&D este al doilea grup politic ca mărime din Parlamentul European și coloana vertebrală a coaliției de guvernare în majoritatea statelor membre. Comisia Europeană funcționează pe un echilibru de facto între PPE și S&D. Pachetul de 1,9 miliarde de euro aprobat în martie 2025 pentru sprijinirea Republicii Moldova, cel mai mare sprijin financiar al UE pentru Moldova de după 1992 încoace, a trecut cu voturile ambelor familii politice. Raportul adoptat pe 8 iulie 2026, prin care Parlamentul European cere deschiderea urgentă a tuturor clusterelor de negociere, a trecut tot cu majoritate largă, de ambele culori politice. Pe 10 iulie, toate cele 27 de state membre au convenit în unanimitate să deschidă Clusterul 6 de negocieri, un consens politic european cu mult mai larg decât PPE. Vă rog să rețineți că în 17 din 27 de state membre ale UE la guvernare sunt partide social-democrate, afiliate cu S&D în Parlamentul European.

A trata S&D drept irelevantă înseamnă a merge la negocierile de aderare cu o mână legată la spate. Deputații europeni social-democrați din România sunt printre cei mai activi în dosarele de extindere. Ei nu mai pot fi tratați de la Chișinău ca adversari sau simpli spectatori. Sunt parteneri naturali, cu o voce puternică și cu experiența unui stat care a parcurs exact același drum.

Criza ca oportunitate

Pe 10 iulie 2026, Maia Sandu a început consultările pentru formarea unui nou guvern. Opoziția a boicotat procesul. /pas/ și-a anunțat candidatul la funcția de prim-ministru care va conduce noul Guvern. Formarea acestuia exclusiv din oamenii /pas/ ar fi o greșeală și o ocazie ratată. Un guvern care include specialiști cu viziuni social-democrate, tehnocrați cu credibilitate în familii politice europene diverse, reprezentanți ai unei societăți civile cu adevărat independente ar vorbi la Bruxelles o limbă pe care o înțelege o Europă mult mai largă. Ar câștiga susținere acolo unde acum există cel mult neutralitate. Și ar reconstrui o legitimitate internă pe care 50,2% nu o oferă.

Schimbarea de paradigmă trebuie să înceapă de acasă, de la formarea guvernului care va negocia cu UE. Nu pentru că PPE ar fi greșit ca alianță, ci pentru că Europa este mai mare decât un singur partid, iar Republica Moldova are nevoie de toată Europa.

Lecția pe care criza o predă

Monopolul puterii este fragil prin natura sa. Când tot sistemul este construit pe un singur stâlp, o singură fisură clatină toată construcția. Negocierile de aderare tocmai au început. Momentul este prea important pentru a fi gestionat cu instrumentele trecutului.

Ca unionist convins, știu că cea mai scurtă cale a Republicii Moldova spre Uniunea Europeană și NATO este reunirea cu România. Iar aderarea României la Uniunea Europeană este, în sine, o lecție pe care Chișinăul ar trebui să o studieze cu atenție. România nu și-a permis să îngusteze căile de comunicare europeană și să limiteze dialogul politic la o singură familie politică. Responsabilitatea aderării a fost partajată între mai multe partide și mai multe guvernări, de culori politice diferite, care s-au perindat la putere pe parcursul unui proces lung și exigent. Tocmai de aceea, acțiunile /pas/ care au dus la îngustarea artificială a dialogului european la un singur canal nu au fost o greșeală tactică, ci au fost un act de miopie politică, cu consecințe pe care le trăim acum.

Doamnă Președintă, o Moldovă europeană nu poate fi construită de un singur om și un singur partid în contrapondere cu toți ceilalți. Nu a reușit nimeni altcineva înaintea dumneavoastră. Împărțiți puterea. Acum e momentul să deschideți porțile cât mai larg și să atrageți în circuitul de responsabilități guvernamentale oameni competenți și loiali cauzei, nu partidului.

Curaj și Doamne ajută!

Autor: Iurie Ciocan