Am fost și rămân un susținător al Ucrainei împotriva agresiunii Rusiei, însă nu necondiționat și nu în fața dublei măsuri. Înțeleg foarte bine că Ucraina împiedică Rusia să ajungă din nou la granițele României, dar asta nu mă face să renunț la a susține comunitățile românești din Ucraina, oriunde s-ar afla ele.
Astfel, faptul că Ucraina amână nejustificat și nedeterminat recunoașterea unei structuri bisericești a românilor de acolo care să țină de Biserica Ortodoxă Română, mă nemulțumește profund. Pare că Ucraina nu înțelege nici acum cine îi sunt prietenii și cine îi sunt dușmanii, punându-i în aceeași categorie.
Înțeleg că Rusia ar putea fi iritată de apariția în spațiul Ucrainei a unei structuri bisericești românești, după ce Biserica Rusă a fost interzisă, însă acesta este tocmai unul dintre acele momente în care Kievul poate arăta clar cine îi sunt aliații și cine sunt călăii.
Biserica Ortodoxă Română a sprijinit apariția Bisericii Ortodoxe autentice și autocefale din actuala Ucraina iar România a sprijinit și sprijină Kievul pe toate planurile în fața agresiunii rusești. Astfel, nu există nicio justificare pentru amânarea legalizării prezenței unei structuri bisericești românești în Ucraina.
Mă bucură faptul că Biserica Ortodoxă Română a protestat și că își va continua demersurile în acest sens. Românii din Ucraina care doresc să țină de Biserica Ortodoxă Română, trebuie să aibă legal această posibilitate, întocmai ca cei din Moldova, Bulgaria, Serbia sau Ungaria.
Autor: Cristian Tabără
