

Fapte:
1. Democrație pe vreme de război. Este adevărat, aproape de frontierele statului moldovean are loc un război de agresiune al Federației Ruse asupra statului ucrainean. La fel, pe teritoriul Republicii Moldova există un regim secesionist care, târâș grăpiș, supraviețuiește.
În același timp, UE va deschide astăzi, 15 iunie 2026, negocierile de aderare ale statului moldovean și ucrainean la acest club select de state. Pentru prima dată, UE a accelerat procesul de aderare al unui stat aflat în centrul unei confruntări geopolitice majore cu Rusia. Despre Ucraina e vorba.
Pe vreme de război, partidele strâng rândurile. Discuții interne înseamnă mult zgomot. Disciplină înseamnă supraviețuire. Asta explică de ce, la Congresul patru al PAS, nu au existat contracandidați la șefia partidului.
2. Centralism democratic. În sânul partidului aflat la guvernare în Republica Moldova, mai bine de șase ani, funcționează centralismul democratic. S-a văzut – votul a fost secret, pentru un singur candidat, Biroul Permanent al PAS a fost votat la grămadă.
Cel mai probabil s-a discutat mai mult în culise, dar pentru vitrină s-a votat unanim.
Da, Congresul PAS a fost un teatru de confirmare, mai puțin un loc pentru competiție. Dar, în cei 35 de ani de existență ai statului moldovean, jurnaliștii cu ținere de minte au mai văzut asemenea demonstrații de centralizare a puterii.
3. Simbolul pro-UE, Maia Sandu este de facto la cârmă, Igor Grosu e de jure. Vor cei din PAS, sau nu, e știut că președintele legislativului moldovean este persoana de încredere a șefei statului. Ultima instanță o are doamna Sandu. S-a văzut că două/trei crize interne ale PAS au fost rezolvate cu ajutorul președinției.
Doamna Sandu repetă precedentul creat de Vladimir Voronin în mandatul 2001/2005, atunci când a deținut puterea absolută.
Puterea absolută deținută de cei doi președinți ai statului moldovean a adus rezultate.
Concluzia mea este că cele întâmplate la Congresul al patrulea al PAS este un centralism de război. Poate fi justificat de contextul geopolitic în care se află Republica Moldova, dar, din punctul meu de vedere este unul periculos. Comparația între Voronin și Maia Sandu rămâne. Și atunci, și în prezent, miza a fost UE.
Toxicitatea centralismului de război s-a văzut în discursul invitatului de onoare la Congresul PAS, Constantin Oboroc. Un discurs departe de normele exprimărilor democratice. Vârstă sau reflex de sistem, rezultatul e același.
Rămân cel puțin două întrebări importante: Cât va dura centralismul de război al PAS? Comportamentul belicos impus de centralismul de război va funcționa și după o eventuale încheiere a păcii între Ucraina și Federația Rusă?
În contextul în care Republica Moldova a fost pusă pe ecartamentul integrării în UE, nimeni nu mai poate deraia acest traseu, partidele politice parlamentare, aflate în opoziție, ar trebui să atragă atenția la planul de control total al statului moldovean anunțat de Igor Grosu, aprobat de președintele Maia Sandu:
controlul a 50 la sută din primăriile existente în Republica Moldova în urma alegerilor locale din 2027, președinte PAS în urma alegerilor prezidențiale din 2028 și majoritate parlamentară PAS ca urmare a alegerilor parlamentare din 2029.
Dacă războiul din Ucraina mai ține, e posibil ca cele anunțate la Congresul al IV-lea al PAS să se întâmple: între Prut și Nistru, PAS ar putea institui controlul total.
Depinde de lecțiile pe care le vor învăța partidele din opoziție din analiza Congresului PAS.
Autor: Victor Nichituș