ATITUDINI | Victor Nichituș: Discursul pro-unionist al oficialilor de la Chișinău face parte din aceeași strategie a mâinii întinse

Să ne informăm doar din surse verificate, spun vectorii de imagine ai partidului care guvernează între Prut și Nistru.

Știrea acestor zile ține de faptul că șase state membre ale Uniunii Europene se opun aderării accelerate a Ucrainei și Republicii Moldova la această asociație politico-economică.

Viceministrul polonez Radoslaw Sikorski a declarat recent că o scurtătură pentru aderare nu va exista. „Credem că Ucraina trebuie să îndeplinească toate condițiile, așa cum a trebuit și pentru noi ”, a spus Sikorski.

Țările de Jos și Italia, alături de Franța și Germania, au informat Comisia Europeană că nu susțin modelul „aderare întâi, integrare mai târziu” promovat pentru 2027, ele au cerut respectarea parcursului tradițional bazat pe îndeplinirea strictă a condițiilor de aderare. Adică criteriile de la Copenhaga.

Nici Ucraina și nici Republica Moldova nu îndeplinesc aceste criterii.

Pe culoarele diplomației de la București s-a discutat mult despre necesitatea Chișinăului de a rupe pachetul comun, Republica Moldova/Ucraina, de aderare la UE. Argumentul diplomaților români a fost că statul moldovean este mai mic și că are o viteză mai ridicată de implementare a criteriilor de aderare plus că, spre deosebire de Ucraina, pe teritoriul moldovean nu există un război în desfășurare ci doar un teritoriu secesionist care, teoretic, poate fi adus repede în câmpul legislativ al Chișinăului.

Dimplomația moldoveană a considerat că ar fi existat mai multe șanse de aderare la pachet cu Ucraina și a refuzat sfaturile Bucureștiului.

La fel, am observat, din partea liderilor moldoveni, asumarea unui discurs public despre re-Unirea cu statul român – tonul a fost dat de șefa statului moldovean în luna ianuarie 2026.

Discursul nu a fost urmat de altceva. Cuvintele spuse public nu au fost urmate de acțiuni politice și ori de participări la acțiuni cu simbolistică unionistă.

Dacă nu au urmare, cuvintele rămân doar cuvinte.

Mă întorc la replica din filmul Filantropica: “mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”.

Politicile moldovenești pro-aderare la Uniunea Europeană au fost suținute de oricare locatar politic al Palatului Victoria, atât diplomatic, cât și financiar, la nevoie. Pentru că, nu-i așa, sângele apă nu se face!

Povestea pro-europeană a Chișinăului a ținut mai mulți ani și a adus suficientă finanțare statului moldovean din partea UE. Doar că, Uniunea Europeană nu e România. La vremurile de criză economică majoră prin care trece în prezent toată lumea, Bruxelles-ul solicită nu doar cuvinte frumoase, ci și fapte: implementarea criteriilor de la Copenhaga.

Cu livrarea unor fapte palpabile, la Chișinău e mai greu. Pentru că, între Prut și Nistru, toate lucrurile merg mai domol și funcționează doar în trei viteze: încet, încetișor și deloc.

Când nu livrezi, povestea nu mai e crezută. De asta, cel mai probabil, Chișinăul își întoarce discursul către legăturile de sânge. Oare cine, dacă nu frații, sunt cei mai sentimentali și gata să își deschidă punga?

Doamna Maia Sandu a numit România „umărul pe care ne sprijinim” și principalul sprijin al Republicii Moldova, menționând că este alături „la bine și la greu”.

Sunt cârcotaș. Zic că, în lipsa unor fapte, discursul pro-unionist care se aude la oficialii din Chișinău face parte din aceiași strategie de supraviețuire, a mâinii întinse.

Voi fi convins de autenticitatea lui atunci când după vorbe, vor urma fapte. Deocamdată, doar Bucureștiul livrează, Chișinăul doar vorbește.

Autor: Victor Nichituș