BINE DE ȘTIUT, cu Victor Tănase | Românii, în fața primei dictaturi. Țara în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea

Acum 88 de ani, în februarie 1938, era instaurată prima dictatură a României moderne. Inițiatorul a fost regele Carol al II-lea, un personaj politic al interbelicului, pe cât de expansiv, inteligent și cu o pasiune pentru cultură, pe atât de controversat, aventurier, dur, profitor, cinic și cu un simț politic ce i-a permis să-și adune în jurul său o camarilă docilă ce l-a ajutat în realizarea multor scheme de corupție și planuri fără rețineri morale.

În februarie 1938, dă mai întâi o lovitură de stat și debarcă guvernul lui Octavian Goga pentru a-și face drum spre proclamarea dictaturii regale. La scurt timp promulgă cea de-a treia Constituție a României, fiind anulată cea din 1923, una dintre cele mai bune Legi Supreme. Constituția lui Carol al II-lea, inspirată din cea poloneză, nu mai păstra aproape nimic din vechile instituții democratice, introducea un șir de obligații pentru cetățeni, se interzicea orice propagandă împotriva conducerii, iar cele două camere ale Parlamentului erau lipsite de orice putere, suveranul având puterea executivă și legislativă.

Partidele erau desființate, creându-se în 1938 Frontul Renașterii Naționale, singurul partid acceptat și controlat de rege. Unii dintre istorici consideră că în lista motivelor pentru instaurarea regimului dictatorial a fost ascensiunea Mișcării Legionare, pe care Carol o interzice prin lege, iar în noiembrie 1938 o decapitează ordonând indirect și fără urme documentare uciderea liderului Corneliu Zelea Codreanu.

Regimul lui Carol al II-lea a durat doi ani, până la dezastrul din vara anului 1940, când România pierde teritorii importante, inclusiv Basarabia. Total nepregătit pentru război, fără o viziune diplomatică și presat de protestele politice, conduse inclusiv de Iuliu Maniu, regele este obligat să abdice în septembrie 1940 și pleacă în exil fără a mai reveni vreodată în România.

Cel mai mare fiu al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, Carol al II-lea a fost un copil rebel și cu un caracter dur pe care l-a preluat de la unchiul său, Carol I, primul rege al românilor, care spunea despre nepotul său că e deplin românizat, pentru că înjură ca un român și trișează.  

Încă din tinerețe se manifestă drept un aventurier. În 1918, când casa regală este retrasă la Iași, în prag de armistițiu, Carol pleacă de pe front la Odesa și se căsătorește morganatic, cu Ioana Lambrino, cunoscută drept Zizi, dintr-o familie grecească de mici boieri. Împreună l-au avut pe principele Mircea, tatăl lui Paul al României, cel contestat și care, recent, a fost condamnat într-un dosar cu răsunet. Instanța a desfăcut căsătoria, fiind neconformă. Este trimis într-un periplu destul de costisitor prin lume pentru a-și limpezi mințile. La întoarcere în țară se leagă o logodnă cu Elena a Greciei, una dintre cele mai culte și mai rafinate personalități regale și care,  în 1921, îl va naște pe Mihai.

Un aspect interesant ține de căsătoria lor. Carol al II-lea și sora sa Elizabeta, cu un an mai mică, s-au căsătorit cu reprezentanți ai Casei regale a Greciei, adică ai aceleiași familii. Conform dreptului ortodox canonic, în astfel de situații se creează o legătură de rudenie spirituală și nu te mai poți căsători în cadrul acelorași familii. Pentru a evita asemenea situație s-a recurs la o anexă a Tipicului cel Mare al Sfântului Sava, lucrarea liturgică ce descrie rânduielile bisericești, unde se spune că e posibil așa ceva dacă nunțile au loc în același timp, simultan la două biserici. Până la urmă ceremoniile religioase au avut loc la o săptămână distanță, Regina Maria fiind cea care nu a putut accepta să lipsească de la una dintre nunți. Chiar și așa, Biserica Ortodoxă a trecut și peste asta, în asemenea situații fiind mult mai flexibilă decât cea Catolică.

Căsătoria nu durează mult. În 1925 Carol al II-lea pleacă la funeraliile reginei văduve a Marii Britanii Alexandra și nu se mai întoarce. Printr-o scrisoare trimisă ulterior de la Viena a anunțat că renunță la dreptul de principe moștenitor. Viitorul rege o întâlnise pe Elena Lupescu, numită de presa vremii Duduia, de care se spune că într-adevăr era îndrăgostit. Tot cu ea pleacă în exil, în 1940, și cu care se căsătorește oficial în 1947, la Rio de Janeiro. Ulterior, cumpără o vilă în Portugalia, unde șase ani mai târziu Regele Carol va muri la nici 60 de ani. Duduia Elena Lupescu i-a supraviețuit încă 24 de ani, murind în 1977 în aceeași vilă.