Biserica îi cinstește azi pe Sfinții Cuvioși Cleopa și Paisie, mari duhovnici români și doi stâlpi de lumină

Românii îl cinstesc azi pe Sfântul Cuvios Ilie Cleopa, un mare părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Române, stareț și arhimandrit al Mănăstirii Sihăstria, acolo unde a predicat cu dăruire și s-a stins exact acum 27 de ani, în 2 decembrie 1998. Alături de părintele Cleopa, azi este prăznuit și marele duhovnic al aceleiași mănăstiri Sihăstria, Paisie Olaru.  

Sfinții Paisie Olaru și Cleopa Ilie au fost canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2024, cu data de pomenire în 2 decembrie, în contextul aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc. Amintim că anul 2025 a fost declarat de Sfântul Sinod drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, marcând astfel un moment important în istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Proclamarea canonizării locale a Sfinților Cuvioși Cleopa Ilie și Paisie Olaru a avut loc la Mănăstirea Sihăstria, în 7 august 2025. Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei.

S-a născut pe 10 aprilie 1912, la Sulița, Botoșani, și a trecut la Domnul pe 2 decembrie 1998.

A fost arhimandrit, duhovnic și stareț al Mănăstirii Sihăstria Neamțului. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar al lui Dumnezeu pentru poporul român”. Și-a dedicat întreaga viață nevoinței, rugăciunii și pocăinței. Prin predicile sale, a ajutat mulți oameni să se întoarcă la credință și să își schimbe viața.

În urma Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria au rămas numeroși ucenici, scrieri duhovnicești pline de înțelepciune și modelul unui mare duhovnic în inima căruia a ars focul lăuntric al credinței.

Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria a fost un mare părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Române în secolul XX.

S-a născut în 20 iunie 1897 în satul Stroiești, Botoșani, primind la botez numele de Petru. În anul 1921 a intrat în obștea Schitului Cozancea – Botoșani, iar un an mai târziu a fost tuns în monahism cu numele de Paisie. În ziua de 14 octombrie 1943 a fost hirotonit diacon, iar preot în 4 aprilie 1947. În perioada 1947-1948 a fost egumen al schitului.

În 1948 s-a retras la Mănăstirea Sihăstria. Între anii 1949-1953 a viețuit la Mănăstirea Slatina-Suceava, iar din 1954 a revenit la Sihăstria. Între 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla, iar ultimii ani în chilia sa de la Sihăstria. A trecut la cele veșnice în 18 octombrie 1990.