Biserica Ortodoxă Română o cinstește astăzi pe Sfânta Teodora de la Sihla, prima româncă trecută în rândul sfinților

Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește astăzi, 7 august, pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, una dintre cele mai iubite sfinte din istoria Moldovei și prima femeie de neam românesc canonizată. Astfel, în mănăstirile și bisericile din toată țara se oficiază Liturghii speciale, iar în unele locuri sunt organizate procesiuni cu icoana sfintei, semn de omagiu și recunoștință din partea credincioșilor.

Sfânta Teodora s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în satul Vânători-Neamț, din județul Neamț. Tatăl ei era dregător de oaste și armaș. Deși căsătorită împotriva voinței sale, a dorit din tinerețe să urmeze o viață curată, închinată lui Hristos. După ce și-a convins soțul să o lase să se retragă la o mănăstire, ea însăși a intrat în viața monahală la Schitul Vărzărești-Vrancea. A trăit o perioadă în munții Vrancei, împreună cu cu stareța ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era, iar apoi, după distrugerea schitului în urma unor incursiuni ale turcilor, s-a retras în pădurile adânci ale Neamțului, în preajma schiturilor Sihăstria și Sihla.

Un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit și de peștera care îi poartă numele. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăție mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtășea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință. A dobândit darul rugăciunii neîncetate și al facerii de minuni, devenind cunoscută ca o pustnică sfântă încă din timpul vieții. A trecut la Domnul în peștera sa, unde a și fost înmormântată.

Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lui din satul Miclăușeni – Iași, le-a adus în această biserică și multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaște în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în catacombele de la Pecerska, așezate în raclă de mult preț, pe care sunt scrise aceste cuvinte în limbile română: Sfânta Teodora din Carpați și slavonă: Sveti Teodora Carpatina.

În anul 1992, Sfânta Teodora de la Sihla a fost canonizată oficial de Biserica Ortodoxă Română, fiind înscrisă în calendarul creștin-ortodox cu zi de prăznuire pe 7 august.

Sfânta Teodora de la Sihla rămâne o figură luminoasă a spiritualității românești, fiind cinstită mai ales ca ocrotitoare a monahiilor, a celor ce duc o viață retrasă, dar și a tuturor credincioșilor care caută pacea inimii și apropierea de Dumnezeu.